Profil de legendă – Iker Casillas
În acest nou articol din seria Profil de Legendă îți prezentăm toate detaliile despre cariera unui portar fabulos, Iker Casillas, unul dintre cei mai buni fotbaliști din istorie pe postul său.
Începuturi – un băiat de clasă medie în căutarea unui destin unic în fotbal
Iker Casillas a crescut într-o familie de clasă medie. Tatăl său, Jose Luis Casillas a fost funcționar în Ministerul Educației. Mama sa, Maria del Carmen Fernandez Gonzalez, era coafeză. Cei doi au ales să se stabilească mai aproape de capitala Spaniei, mutându-se din Navalacruz (Avilla). Iker are și un frate, Unai, cu șapte ani mai tânăr. Acesta a jucat ca mijlocaș central pentru echipa locală, CD Mostoles. A se observa numele basce ale celor doi.
Totul se datorează bunicului patern, care a fost ofițer în Garda Civilă, staționată la Bilbao și unde s-a stabilit o perioadă. Tatăl lui Casillas și-a petrecut acolo copilăria. Iker Casillas a jucat în proximitate când era un copil, chiar înainte de relocarea familiei la Madrid. Un alt detaliu inedit s-a întâmplat tot în copilăria lui Iker Casillas, undeva pe la vârsta de șapte sau opt ani. Acesta a uitat să meargă la casa de pariuri să pună predicțiile sfârșitului de săptămână făcute de tatăl său. Toate ponturile (15 la număr) au ieșit și familia au ratat la mustață aproape 1,2 milioane de euro!
La echipa mare la 16 ani!
Iker Casillas și-a început cariera la nouă ani la centrul de copii și juniori al clubului Real Madrid – La Fabrica. El a primit prima convocare la prima echipă pe finalul lunii noiembrie din 1997, pe la vârsta de 16 ani, când încă era junior. Meciul cu pricina pentru care fusese chemat era unul de Liga Campionilor cu norvegienii de la Rosenborg. A fost partidă în care a rămas pe banca de rezerve. Organic a început de la echipa a treia din liga a patra. Acolo a stat un sezon și a câștigat grupa regională. El a devenit repede un tânăr interesant ca variantă pentru poarta echipei madrilene.
Iker Casillas & Real Madrid (I) – cel mai tânăr portar promovat pe o arenă foarte mare a fotbalului spaniol
Casillas trăgea speranțe să-i ia locul lui Bodo Illgner și Pedro Contreras, plecați. El avea mari șanse să devină rezerva lui Santiago Canizares, Iker Casillas a avut o evoluție remarcabilă și la naționala de tineret. Acolo venise la 17 ani și cu aceasta a luat în premieră pentru Spania primul titlu mondial la acea categorie de vârstă în 1999.
Debutul său în prima ligă spaniolă a fost ca titular, chiar pe stadionul lui Bilbao, San Mames, la mijlocul lunii septembrie din 1999 (2-2).
În aceeași lună, câteva zile mai târziu, el avea să debuteze ca titular în meciul cu Olympiacos din grupele Ligii Campionilor. A devenit atunci cel mai tânăr portar care a evoluat în competiție la acea vreme, la 18 ani și 177 de zile. A fost un record doborât în 2017 de Mile Svilar. Câteva luni mai târziu, în mai 2000, el devenea cel mai tânăr portar care a evoluat și a câștigat o finală de Liga Campionilor. Se întâmpla asta la doar 4 zile după ce a împlinit 19 ani. Este vorba de meciul cu Valencia câștigat de Real Madrid cu scorul de 3-0. La finalul acelui ani, el a primit trofeul Bravo pentru cel mai bun tânăr jucător din Europa.
Era galactică începe cu Casillas rezervă!
Odată cu venirea lui Florentino Perez în funcția de președinte după câștigarea alegerilor interne din 2000, s-a instalat o nouă politică sportivă (Zidanii și Pavonii). Aceasta presupunea aducerea celor mai buni jucători din lume și promovarea celor mai buni tineri jucători. Transferul lui Ronaldo Nazario a marcat începutul erei Galactice. Încă din primul sezon, madrilenii au câștigat campionatul și au ajuns până în semifinalele Ligii Campionilor. Sezonul 2001-2002 a marcat o schimbare de paradigmă,. Iker Casillas și-a pierdut locul de titular în favoarea lui Cesare Sanchez, la dorința lui Vicente del Bosque.
Real Madrid (II) – finalul brusc al unei perioade cu impact rapid strălucitor și poate flagrant
Totuși, până la finalul sezonului, Iker Casillas avea să-și schimbe norocul chiar în ultimul act. Este vorba desăre finala Ligii Campionilor de la Glasgow. Adversara Realului a fost atunci surprinzătoarea Bayer Leverkusen. Realul a început meciul cu Cesar Sanchez. Dar titularul obișnuit s-a accidentat pe parcurs și a fost înlocuit cu Iker Casillas. Acesta a stat până la finalul partidei și a fost protagonistul victoriei senzaționale marcate de golul faimos al lui Zidane din voleu, chiar în ultimele trei minute al meciului. Casillas ajungea la două trofee continentale în trei ani. El devenise totodată titularul de bază al naționalei Spaniei, cu care a participat la Mondial.
Un an mai târziu, Iker Casillas și-a consolidat locul de portar atât pe plan intern, cât și internațional. El a fost numit cel mai bun portar de Federația Internațională de Istorie și Statistică a Fotbalului. De asemenea, Casillas a câștigat al doilea titlu de campion național. Precum și două trofee internaționale, Supercupa Europei și Cupa Intercontinentală. Până și în Liga Campionilor, el a avut un parcurs bun cu madrilenii mergând până în semifinalele competiției al patrulea an la rând. Acolo, Realul a fost eliminată de italienii de la Juventus.
Casillas în era Quieroz
Sezonul 2003-2004 a marcat o schimbare de antrenor. A venit atunci portughezul Carlos Queiroz de la Manchester United în locul legendarului Vicente del Bosque. Queiroz a câștigat Supercupa Spaniei și a avut un parcurs impecabil până în luna martie din 2004. Realul a arătat până atunci un nivel de joc foarte ridicat. Astfel, clubul madrilen a ajuns pe primul loc în clasament, dar și în sferturile de finală ale Ligii Campionilor și finala Cupei Regelui. Din păcate, finalul a fost unul abrupt și ratat din toate punctele de vedere. Trupa madrilenă a ratat toate obiectivele majore în foarte scurt timp!
Primul obiectiv ratat a fost Cupa Spaniei, pierdută în fața celor de la Real Zaragoza după 2-3 în prelungiri. A urmat apoi sfertul de finală ratat cu AS Monaco în UCL. După 4-2 în tur a venit un surpinzător 1-3 la Monte Carlo. Declinul a continuat și în campionat. Acolo madrilenii au ajuns de la poziția de lider în etapa a 26-a (cu 59 de puncte la 4 puncte de Valencia lui Rafa Benitez) la locul 4 în doar 12 etape! A fost o perioadă în care Real Madrid a câștigat doar 11 puncte din 36. Los blancos au încheiat campionatul la șapte puncte diferență de Valencia!
Iker Casillas și Real Madrid (III) – căutarea unei identități pierdute sau o austeritate cu potențial câștigător
Doi ani au urmat pentru Iker Casillas și Real Madrid în care nu s-a mai câștigat nimic. Președintele Florentino Perez și-a dat demisia în luna martie din 2006, fiind convocate alegeri pentru funcția de președinte al clubului. A fost un scrutin câștigat de Ramon Calderon în vara anului 2006. Prima măsură a noului oficial a fost aducerea lui Fabio Capello ca antrenor. Vorbim despre un tehnician experimentat, care mai fusese pe banca tehnică a madrilenilor cu zece ani înainte. La fel ca în 1997, italianul a reușit să câștige campionatul Spaniei cu Real pe final de sezon.
Totul a început cu un derbi clasic cu cei de la FC Barcelona pe Camp Nou. Se întâmpla în etapa a 28-a. Madrilenii erau la cinci puncte în spatele catalanilor și fuseseră proaspăt eliminați din optimile Ligii Campionilor de Bayern. Derbiul a fost unul intens, terminat cu scorul de 3-3. A fost un meci în care Realul a revenit de mai multe ori. Spre deosebire de situația din urmă cu trei ani în 2007, echipa a câștigat 25 de puncte din 30. În două situații a răsturnat scorul în ultimul minut (cu Espanyol și Recreativo Huelva). Iker Casillas câștiga, astfel, al treilea titlu cu echipa sa și era contemporan cu al 30-lea din istoria madrilenilor.
Iker Casillas – Ultimul trofeu înainte de era tikitaka
Campionatul următor, Realul și-a confirmat statutul și puterea internă cu Bernd Schuster pe banca tehnică. Los Blancos au câștigat un nou campionat, la o diferență de 18 puncte față de FC Barcelona! Madrilenii au trecut pe teren propriu cu 4-1 în fața catalanilor. Pe plan individual, Casillas câștiga primul trofeu Zamora în fața portarului advers, Victor Valdes. Portarul madrilen a semnat o prelungire de contract până în 2017. Cu o clauză de reziliere de 113 de milioane de euro! Următorul an avea să marcheze nașterea generației tikitaka – care avea să umbrească pentru un timp Real Madrid.
Iker Casillas la Real Madrid (IV) – revenirea la aspirații galactice și cheltuieli bombastice într-un timp scurt
Pe plan intern, Los Blancos au terminat pe locul doi, iar în Cupa Regelui au ieșit relativ rapid. Pe plan extern, Liverpool i-a scos din optimile Ligii Campionilor. La nivelul conducerii, Ramon Calderon și-a dat demisia din funcția de președinte în luna ianuarie din 2009. Asta după ce s-a semnalat o fraudare la ultimul consiliu ținut. Alegerile noi s-au ținut în vara aceluiași an, întorcându-se în funcție fostul președinte, Florentino Perez. Acesta venise cu o garanție financiară de 57,3 de milioane de euro. În mod firesc, el fost ales fără o concurență pentru scaunul oficial.
În același timp, Iker Casillas a egalat recordul lui Paco Buyo de cele mai multe meciuri jucate de un portar în tricoul lui Real Madrid la doar 27 de ani, depășindu-l după aceea. În contextul noii conduceri au apărut zvonuri privind o potențială mutare în fotbalul englez la Manchester City sau Manchester United. Se vehiculau sume de peste 100 de milioane de lire sterline. Dar Casillas nu avea nicio intenție să plece. Întoarcerea președintelui Perez după trei ani a dus la o infuzie mare de capital. S-au investit sume mari, mai ales în transferurile care au schimbat din nou fața clubului în sezonul 2009-2010 – 264 de milioane de euro!
Apar Ronaldo și CR7 lângă Iker Casillas. Nu și performanța!
Echipa a fost întărită pe banca tehnică cu Manuel Pellegrini. Iar pe teren cu Cristiano Ronaldo (96 de milioane de euro), Kaka (60 de milioane de euro), Karim Benzema (35 de milioane de euro) și Xabi Alonso. (30 de milioane de euro)! Real Madrid s-a luptat pentru titlu cu Barcelona până în ultimele etape, terminând pe locul doi cu 96 de puncte, cu trei mai puțin decât catalanii. Energia din campionat avea să se piardă în Cupa Regelui sau Liga Campionilor. Acolo Realul a fost scoasă timpuriu (în șaisprezecimile Cupei de Alcorcon și în optimile Ligii de Olympique Lyon). În mod firesc, antrenorul fiind demis la final de sezon.
O paradă din toamna anului 2009 într-un meci cu Sevilla, când a scos de pe linie un gol foarte aproape al lui Diego Perotti, i-a atras laudele lui Gordon Banks, fost portar ale Angliei. Următorul sezon a marcat o nouă schimbare de conducere tehnică, Jose Mourinho venind ca antrenor principal. Acesta l-a numit căpitan pe Iker Casillas după plecările lui Raul Gonzalez și Guti Hernandez. Portughezul venea după ce reușise tripla istorică cu Internazionale Milano, cupă, campionat și Liga Campionilor. Ultimul trofeu fusese obținut chiar pe Santiago Bernabeu, într-o finală cu Bayern.
Real Madrid (V) – bătălia orgoliilor sau când lupta pentru putere afectează rezultatele rapid
Pe plan intern, echipa a reușit să câștige Cupa Regelui chiar pe stadionul Mestalla cu Barcelona după 18 ani. Următorul an avea să rămână în istorie ca o ediție a recordurilo. Real Madrid a câștigat campionatul cu un număr record de puncte (100) și goluri (121). Pentru el, era și primul titlu câștigat în calitate de căpitan (al cincilea din carieră), iar în ianuarie 2012 ajunsese la 600 de meciuri.
În Liga Campionilor, madrilenii au ajuns până în semifinale. Atunci, Los Blancos au fost eliminați de Bayern Munchen la loviturile de departajare în ciuda faptului că Iker Casillas a oprit două șuturi ale lui Toni Kroos și Philipp Lahm.
Ultimul sezon al lui Mourinho la Real Madrid a început cu câștigarea Supercupei Spaniei în fața Barcelonei. Pentru Iker Casillas acest moment a coincis cu o schimbare de statut, el devenind rezervă. De altfel, la mijlocul sezonului el avea să fie scos în premieră din prima echipă pentru un meci cu Malaga din deplasare. Antonio Adan a fost folosit ca titular și echipa a pierdut, ducând distanța la 16 puncte față de Barcelona. Gestul făcut de antrenor a fost o atenționare a sa față de liderul echipei ca răspuns la evoluțiile destul de neregulate ale portarului în prima parte a sezonului.
După pauza de Crăciun, Iker Casillas s-a întors ca titular în echipa lui Mourinho. Și a jucat toate meciurile din campionat până în ianuarie. Atunci și-a fracturat mâna într-o coliziune cu colegul Alvaro Arbeloa în a doua manșă din sferturile Cupei Regelui cu Valencia. Două luni a fost scos din joc și clubul s-a reorientat spre Diego Lopez ca acesta să-i umple locul. A fost perioadă în care acesta din urmă a reușit să se impună ca titular și să-i facă greoaie revenirea lui Iker. După ce a primit avizul medical la începutul lunii aprilie, el nu a mai revenit ca titular în niciuna dintre cele trei competiții!
Marginalizat de Mourinho
Inițial, portughezul a motivat alegerea în funcție de situația medicală. Apoi, acesta a recunoscut că îi plăcea mai mult profilul de portar al lui Diego. Asta a dus la un climat conflictual și o dezbatere la nivelul clubului Real Madrid. Până la final, echipa ajungea în semifinalele Ligii Campionilor pentru al treilea an la rând. Los Blancos au ratat atunci finala de pe Wembley în fața celor de la Borussia Dortmund. Din păcate, relația dificilă între antrenorul lusitan și jucătorii importanți din vestiar a dus la rezultatele slabe și ratarea ttuturor trofeelor importante. Vorbim aici inclusiv de finala Cupei Regelui, pierdută cu Atletico Madrid.
Real Madrid (VI) – era Ancelotti sau încheierea unui capitol lung cu multe recorduri și trofee
Sezonul 2013-2014 a adus un nou antrenor în persoana italianului Carlo Ancelotti. Acesta a început sezonul cu o victorie cu 2-1 în fața lui Betis, meci în care Iker Casillas a rămas rezervă. Duelul cu Galatasaray din grupele Ligii Campionilor avea să fie primul ca titular după aproape opt luni. Dar Iker Casillas s-a accidentat din nou după o ciocnire nefericită cu Sergio Ramos. Deși era unul dintre veterani, el a rămas omul de rezervă în campionat. Totuși, Casillas a prins meciurile din Liga Campionilor și Cupa Regelui. În cea din urmă competiție, el a legat 962 de minute consecutive fără gol primit în competiție, prinzând finala.
Finala a câștigat-o la mijlocul lunii aprilie din 2014 pe stadionul Mestalla în fața rivalilor de la Barcelna cu scorul de 2-1. Iker Casillas a purtat atunci banderola de căpitan. O lună mai târziu reușea același lucru în Liga Campionilor, a treia oară în carieră în fața lui Atletico Madrid. A fost o finală jucată la Lisabona și câștigată cu scorul de 4-1, după prelungiri. Deși Godin a deschis scorul în urma unei gafe a lui Casillas, Ramos a egalat în prelungiri și madrilenii au întors scorul până la final. În acea ediție, Iker Casillas a strâns 6 meciuri fără gol primit. El a mai primit o șansă în următorul sezon, revenind la statutul de titular.
Iker Casillas – Ultimul trofeu la Real Madrid și meciul 700!
Deși a venit un alt portar, Keylor Navas, după plecarea lui Diego Lopez la Milan, Iker Casillas a câștigat Supercupa Europei după o victorie cu 2-0 în fața Sevillei. A urmat la finalul anului Campionatul Mondial de Fotbal al Cluburilor, competiție câștigată după o finală cu San Lorenzo (2-0). A fost un moment care a coincis cu al 700-lea meci din carieră. În mai 2015, el juca din nou semifinalele Ligii Campionilor cu Juventus, pierzând cu scorul de 2-3 la general în fața torinezilor. Două luni mai târziu avea să ajungă la echipa de primă ligă, FC Porto, pe un contract de doi ani cu opțiune de prelungire pe încă unul.
FC Porto – un final de carieră subit marcat de un episod miocardic rapid
Mulți au criticat modul în care clubul au gestionat plecarea lui Iker Casillas, de la părinții portarului la fani – chiar și foști adversari precum Xavi Hernandez. Debutul în fotbalul portughez l-a avut la mijlocul lunii august, într-un meci pe teren propriu în care nu a primit gol (3-0 cu Vitoria Guimaraes). Iar în luna septembrie din 2015 l-a depășit pe Xavi la nivel de meciuri în Liga Campionilor și în octombrie pe Edwin van de Sar la numărul de meciuri fără gol primit de un portar în Liga Campionilor (51).
Un an mai târziu reușea să adune 16 meciuri fără gol primit în campionatul portughez. În luna martie din 2017 ajungea la 175 de partide în cupele europene, depășindu-l pe Paolo Maldini la numărul de meciuri în Europa. Toamna aceluiași an l-a găsit pe Casillas egalând recordul lui Ryan Giggs – 19 participări consecutive în Liga Campionilor. În luna aprilie din 2018 ajungea la 1000 de meciuri ca jucător profesionist. În același an, câștiga primul său titlu cu Porto, prelungindu-și apoi contractul.
Casillas, omul-record
Recordurile au continuat să fie depășite, ajungând la 20 de ani consecutivi în Liga Campionilor și la 100 de victorii în Liga Campionilor. Pe plan intern, Iker Casillas a strâns 31 de meciuri în campionat, dar a terminat Primeira Liga pe locul doi. Tot pe când era la Porto a suferit cel mai urât eveniment, un infarct miocardic suferit la un antrenament în luna mai. Acest lucru l-a făcut să-și regândească drastic viitorul. Din păcate, în aceeași lună, soția sa de la acea vreme, Sara Carbonero a aflat că suferă de cancer, relația dintre cei doi continuând până în 2021.
Iker Casillas s-a întors la antrenamentele din vara anului 2019, fiind menținut în lot și făcându-și recuperarea, dar semnele nu erau îmbucurătoare. În vara lui 2020 și-a anunțat retragerea din fotbalul profesionist, devenind director adjunct al fundației Real Madrid. Tot în acea perioadă a anunțat că intenționează în viitor să candideze pentru funcția de președinte al federației spaniole de fotbal. Pe plan personal, el are doi copii – doi băieți (Martin, născut în ianuarie 2014 și Lucas, în luna iunie din 2016).
Spania și Iker Casillas (I) – un tânăr precoce cu visuri feroce și cu răbdarea unui veteran înțelept
Iker Casillas și-a început aventura internațională pentru spanioli la juniorii U17, fiind cel mai tânăr membru din lot (16 ani) la Cupa Mondială din 1997 din Egipt. El a ajuns rapid căpitanul selecționatei și apoi a câștigat Mondialul de Tineret doi ani mai târziu.
Primul meci la echipa de seniori a Spaniei a venit în iunie 2000, la 19 ani și 14 zile, cu Suedia, înaintea turneului final al Campionatului European din 2000. Atunci a prins lotul, dar nu și minute. Doi ani mai târziu a pățit același lucru, fiind rezerva lui Santiago Canizares pentru Cupa Mondială din 2002.
Șansa a făcut ca portarul iconic al Valenciei să se accidenteze și să rateze turneul. Acesta i-a oferit, la doar 21 de ani, șansa lui Casillas să fie titular. S-a făcut imediat remarcat după ce a salvat o lovitură de pedeapsă în timpul regulamentar și alte două la loteria loviturilor de la 11 metri în optimile de finală cu Irlanda. El a mai avut și parade bune cu Coreea de Sud în sferturi, reușind să mențină poarta fără gol primit în timp regulamentar. Spania, a pierdut, totuși, la 11 metri. Casillas a continuat să fie omniprezent în campania de calificare pentru Campionatul European din 2004, primind doar 4 goluri.
Cu ajutorul său, spaniolii au trecut de norvegieni la baraj și a fost prezent la Campionatul European din 2004, repetând experiența și la Cupa Mondială din 2006. Atunci a fost căpitan de două ori și a pierdut optimile cu Franța, scor 1-3.
Euro 2004, primul mare succes cu naționala
Primul turneu important cu care avea să rămână în istoria Spaniei a fost Campionatul European din 2004, unde a primit banderola de căpitan în mod permanent și a reușit să joace primele două meciuri din grupă. El a salvat două penaltiuri în sfertul de finală cu Italia și a jucat finala cu Germania, pe care a și câștigat-o, fără să primească gol în timp regulamentar.
Iker Casillas a devenit și primul portar care a ridicat trofeul în calitate de căpitan. În luna octombrie, Casillas și Reina au reușit să ajungă la 710 de minute fără gol primit ca pereche de portari, depășindu-i pe Andoni Zubizarreta și Paco Buy. Următorul an, 2009, Casillas a participat la Cupa Confederațiilor (unde a terminat pe locul patru) și a reușit să se califice la Cupa Mondială din 2010, unde a strâns cele mai multe meciuri fără gol primit – 56. L-a depășit astfel pe Zubizarreta. Câteva luni mai târziu ajungea la 100 de meciuri pentru naționala Spaniei într-o victorie cu Argentina într-un meci amical.
Spania și Iker Casillas (II) – apogeul unui deceniu de muncă, așteptări și performanțe
Vara anului 2010 avea să câștige și prima Cupa Mondială din cariera sa după o finală cu Olanda, decisă în prelungiri cu scorul de 1-0. A repetat, astfel, isprăvile lui Gianpiero Combi și Dino Zoff de a ridica trofeul suprem, deși ei erau portari. La acea ediție, Iker Casillas a strâns 5 meciuri fără gol primit. În finală a salvat două șuturi importante ale lui Arjen Robben la scorul de 0-0. În luna mai din 2012, el ajungea la cele mai multe meciuri fără gol primit de un portar la nivel internațional (74).
Euro 2012, un alt succes pentru Furia Roja!
Campionatul European din 2012 a fost precedat de tensiuni în vestiarul naționalei între jucătorii lui Real Madrid și Barcelona, Iker Casillas fiind omul care a mediat cu selecționerul detensionarea situației. La începutul lunii iulie el a ajuns la 100 de victorii ca internațional spaniol. Spania a câștigat atunci finala turneului în fața Italiei cu scorul de 4-0, al treilea turneu major consecutiv câștigat. Tot la acel turneu a strâns 509 de minute fără gol primit și cinci meciuri fără gol primit. Perioada a continuat și după turneu, ajungând la 817 de minute!
Competițiile au continuat să vină, precum Cupa Confederațiilor din 2013. Atunci, Spania a pierdut finala cu scorul de 0-3 în fața Braziliei. Un mai târziu, Furia Roja ieșea rapid de la Cupa Mondială din Brazilia. Atunci, Iker Casillas a greșit major la două din golurile Olandei din înfrângerea cu scorul de 1-5. Un an mai târziu ajungea la 100 de meciuri fără gol primit cu banderola de căpitan. Iar în martie 2016 devenea cel mai selecționat portar european (166) într-un meci amical cu România. Ultima prezență la un turneu final a fost pentru Campionatul European din 2016. Atunci, nu a reușit, însă, să evolueze.
Concluzii
Iker Casillas e văzut de mulți drept unul dintre cei mai buni portari din primele decade ale secolului 21, printre puținii care au strâns pe 1000 de meciuri la nivel profesionist, plus cele mai multe partide fără gol primit la nivel de club și echipă națională. Atletic, instinctiv și inspirat la nivelul șuturilor adversarilor, el a devenit o figură importantă a fotbalului spaniol, fiind sinonim cu marile performanțe din anii 2008-2012.
