Profil de legendă – Dino Zoff
Citește aici totul despre unul dintre cei mai mari portari din istorie, Dino Zoff. Vezi ce recorduri a stabilit acesta în Serie A și la echipa națională!
Dino Zoff – Începuturi. De la adolescentul refuzat la adultul consacrat în cercul lui Juventus
Născut în ultima zi a lunii februarie din 1942 într-una din orașele regiunii Friuli, Dino Zoff avea să crească în proximitate relativ liniștit, având o copilărie calmă într-o familie de fermieri. Tatăl său a insistat pe lângă fiul său să urmeze studii nișate ca mecanic. Asta ca o opțiune de rezervă în cazul ratării carierei de fotbalist. Pe lângă fotbal, Dino Zoff a manifestat interes și în alte sporturi. El a avut două modele din discipline total diferite, ciclistul Fausto Coppi și maratonistul Abdon Pamich.
Cariera de fotbalist a lui Zoff a început cu destulă nesiguranță. El a dat probe la 14 ani la Internazionale Milano și Juventus, dar a fost refuzat pe motivul lipsei de talie. Cu toate astea, cinci ani după avea să crească 33 centimetri. Mulți au pus această creștere pe seama rețetei și dietei propuse de bunica Adelaide. Aceasta i-a recomandat un consum zilnic de opt ouă!
Debut la 19 ani
La doar 19 ani avea să primească debutul primei ligi, jucând pentru echipa locală Udinese în Serie A în a doua jumătate a lunii septembrie din 1961. Se întâmpla într-o înfrângere cu 5-2 în fața Fiorentinei, unde portarul nu a fost criticat pentru goluri primite. Dino Zoff avea să prindă doar patru meciuri în primul sezon, echipa în alb-negru retrogradând în Serie B. Avea apoi să devină omul de bază din poarta echipei și a ajutat la promovarea imediată. Avea apoi să ajungă la Mantova în 1963.
Timp de patru ani avea să adune 131 de meciuri, reușind să atragă atenția multor cluburi mari, cât și a selecționerului Italiei, Edmondo Fabbri. Acesta îl avea în vedere ca soluție de rezervă pentru Campionatul Mondial din 1966. În final, Fabbri i-a ales pe Enrico Albertosi, Roberto Anzolin și Pierluigi Pizzaballa.
Dino Zoff și perioada Napoli
În 1967, viața personală a portarului avea să cunoască noi culmi. Acesta a devenit tată pentru prima dată, a unui băiat, Marco, cu soția sa Annamaria Passerini. Tot atunci avea să fie transferat la Napoli, ca parte a unui pachet ce presupunea schimbul cu Claudio Bandoni. Napoletanii au plătit și o sumă adițională de 130 de milioane de lire. Dino Zoff a petrecut aici mai bine de cinci sezoane. El a bifat143 de meciuri în campionat, continuând să impresioneze și să fie recunoscut pe plan intern. Tot atunci s-a consemnat de asemenea și debutul la naționala Italiei în 1968. El a avut apoi prezențe în loturile de la turneele finale ale Campionatului European din 1968 și Cupei Mondiale din 1970.
Zoff la Juventus Torino. Niciodată nu e prea târziu să le închizi gura celor din jur
La 30 de ani, aproape după mai bine de o nouă viață de la momentul refuzului din adolescență, portarul Zoff avea să fie semnat de clubul torinez Juventus. Acolo a continuat să impresioneze așa cum începuse s-o facă la națională și Napoli. Pe perioada a 11 ani cu clubul alb-negru, acesta a reușit să câștige șase campionate, două Cupe ale Italiei și o Cupă UEFA. Dino Zoff a mai bifat de asemenea două finale de Cupa Campionilor. Și o altă semifinală în 1978. La acea ediție de CCE a fost decisiv, cu două lovituri de departajare apărate în partida din sferturile de finală cu Ajax Amsterdam. Plus o altă semifinală în Cupa Cupelor.
1973 avea să fie anul în care a terminat pe locul doi în clasamentul Balonului de Aur, după ce câștigate titlul, ratând o triplă istorică în tricoul lui Juventus Torino. Dino Zoff a bifat atunci finalele Cupei Campionilor Europeni și Cupei Italiei, pierdute de echipa sa. De asemenea același lucru s-a întâmplat cu finala Cupei Intercontinentale. Totodată, el avea să câștige duelul celor mai buni portari ai epocii într-o finală a Cupei UEFA cu Athletic Bilbao din 1977. Atunci l-a învins pe Jose Angel Iribar.
Realizările sale la Juventus
Mai bine de zece ani s-au scurs, timp în care Dino Zoff a făcut istorie pentru clubul torinez. Zoff a jucat 479 de meciuri în toate competițiile. Au fost 300 de partide în Serie A (toate cu Juventus, reușind la acea perioadă un record pentru club), 74 în Cupa Italiei, 71 în cupele europene și 4 în alte competiții. El se mândrește cu prezențe în topul celor mai folosiți zece jucători din istoria clubului și a fotbalului italian, atât în campionat, cupă sau cupe europene.
Ultimul campionat avea să-l câștige în ediția 1981-1982 a Seriei A, tot cu Juventus, în același context cu momentul Spania 1982. Atunci Dino Zoff a devenit campion mondial cu naționala Italiei în calitate de căpitan, având onoarea de a ridica trofeul suprem. Următorul sezon avea să fie ultimul din cariera. Atunci a obținut dubla cupă-campionat. A fost foarte aproape de triplă, cu a doua finală de Cupa Campionilor Europeni. El a fost învins totuși de șutul de la distanță al lui Felix Magath în finala de la Atena. A gost un ultim act pierdut cu 1-0 în fața lui Hamburg. Aceasta a fost ultima partidă oficială din cariera sa de profesionist.
Recordurile lui Dino Zoff ca jucător
La vremea sa, Dino Zoff a spart niște recorduri în fotbalul italian. Vorbim în primul rând de cel de vârstă, jucătorul cu cea mai înaintată vârstă care a evoluat în prima ligă – 41 de ani și cele mai multe apariții în campionat pentru cel puțin 20 de ani – 570 de meciuri în Serie A. Asta până când ambele recorduri au fost depășite de portarul lui Lazio la Marco Ballotta la vârstă, respectiv de fundașul lui AC Milan, Paolo Maldini la numărul de meciuri jucate.
De asemenea, până la începutul anilor 90, Dino Zoff avea să aibă recordul celor mai puține goluri primite de un portar pe parcursul unui singur sezon de Serie A. Asta până când Sebastiano Rossi avea să-i preia recordul și apoi alături de Gianluigi Buffon aveau să adune cel mai mult timp consecutiv fără gol primit. Așa s-a depășit recordul portarului din Friuli de 903 de minute consecutive din sezonul 1972-1973. Totodată, el a adunat cele mai multe meciuri la rând fără gol primit, la fel ca și Rossi (9). Asta până când Buffon depășit norma cu 10 partide în 2016.
Printre alte recorduri, el a încă deține cel mai lung șir de meciuri consecutive jucate în Serie A – 332 de meciuri (între 21 mai 1972 – o remiză albă cu Napoli împotriva lui Bologna), până la ultimul meci din cariera de campionat cu Juventus în 1983. La vârsta de 41 de ani și 86 de zile, Dino Zoff a devenit și rămas cel mai bătrân jucător care să fie prezent pe teren într-o finală de Cupa Campionilor Europeni sau Liga Campionilor.
Naționala Italiei. Providența unei generații și conjuncturi excepționale
Începutul carierei internaționale a lui Dino Zoff a fost relativ presărat cu multe premise optimiste. Acesta a câștigat o medalie de aur cu naționala U-23 a Italiei la Jocurile Mediteranene din 1963. Cinci ani mai târziu, în a doua jumătate a lunii aprilie idn 1968, el avea să debuteze la echipa mare a Italiei într-o victorie cu 2-0 în fața Bulgariei. Se întâmpla asta în sferturile de finală ale Campionatului European din 1968, într-un meci jucat la Napoli.
El a reușit să să câștige duelul cu colegul de generație Enrico Albertosi. Pentru Zoff momentul avea să-i ofere o dublă satisfacție, pe lângă postul de titular nou câștigat, venind și primul trofeu major, câștigarea Europeanului pe teren propriu. El a devenit astfel campion continental după doar patru apariții internaționale și două partide fără gol primit. Atunci, Dino Zoff a primit premiul de portarul turneului.
Cu toate astea, nu a fost suficient de recomandabil pentru turneul final din Mexic. Acolo a rămas rezerva lui Albertosi pe tot parcursul turneului, inclusiv finala cu Brazilia.
Dino Zoff preia postul de titular în 1974
Dino Zoff avea să revină ca titular în fața lui Enrico tocmai în ediția dezamăgitoare din 1974. Atunci italienii au fost eliminați din prima fază de la Cupa Mondială. Zoff deja devenise cu doi ani înainte prima variantă irefutabilă a porții naționalei, reușind la ediția din Argentina să obțină cu echipa sa o clasare pe locul 4 cu trei meciuri fără gol primit. Peninsularii fuseseră eliminați în semifinale după o înfrângere cu 2-1 în fața Olandei. Zoff a fost criticat pentru un gol de la distanță primit de la Arie Haan.
Mereu printre cei mai buni!
Dino Zoff a continuat să fie prima soluție pentru reprezentativa italiană la Campionatul European din 1980. A fost un turneu final desfășurat la fel ca cel din 1968. pe teren propriu. Atunci, Squadra Azzurra a ajuns până în semifinale, terminând turneul pe locul patru. Dino Zoff a reușit trei partide fără gol primit, primind unul singur tocmai în meciul pentru locul trei. A fost un meci care avea să fie pierdut la seria loviturilor de departajare. Cu toate acestea, la fel ca în 1968, a fost nominalizat și a primit premiul de cel mai bun portar al turneului.
Portarul din Friuli avea să lege o serie de cel mai multe minute consecutive neînvins la un Campionat European, atât în 1968 cât și în 1980, la fel și în calificări. A fost un record depășit de Iker Casillas în primă fază și în a doua de Gianluigi Buffon. Totuși, a păstrat un record, acela de cele mai multe minute consecutive fără gol primit la Campionatele Europene, incluzând aici calificările. A totalizat opt meciuri consecutive cu poarta intactă între 1975 și 1980, fiind neînvins 784 de minute!
Campion Mondial la 40 de ani!
Cea mai mare performanță din cariera sa avea să vină însă la 40 de ani, mai precis la Cupa Mondială din 1982, găzduită de Spania. El a purtat banderola de căpitan a naționalei la turneul câștigat în Peninsula Iberică. Și a devenit cel mai bătrân câștigător de asemenea trofeu. Dino Zoff a reușit pe parcursul turneului să nu primească gol în două meciuri și să salveze un gol aproape făcut de brazilieni în finalul meciului din a doua fază a grupelor. Italia a câșigat atunci cu 3-2 și a mers în semifinalele competiției.
La mijlocul lunii iulie, la 40 de ani și 133 de zile, avea să devină cel mai vârstnic jucător care să joace o finală de Cupă Mondială. A fost una câștigată cu 3-1 în fața Germaniei pe stadionul Santiago Bernabeu din Madrid. Astfel, Dino Zoff i-a călcat pe urme compatriotului Gianpiero Combi. Acesta fusese primul portar cu banderolă care să câștige un trofeu suprem. A fost un lucru repetat de Iker Casillas și Hugo Lloris în 2010 și 2018).
Recordurile sale internaționale nu s-a oprit aici. Dino Zoff se poate mândri în continuare cu cele mai multe minute fără gol primit la nivel internațional – 1142 de minute între 1972 și 1974. A fost o serie întreruptă tocmai de un jucător din Haiti – Manno Sanon. Acesta a reușit un gol frumos la ediția din 1974. Ultima apariție oficială la naționala Italiei avea să vină pe finalul lunii mai din 1983. El avea să adune cel mai mare număr de selecții adunate de un jucător italian la acea vreme – 112 de apariții. Este un record depășit în prezent de Gianluigi Buffon.
Dino Zoff – De la veteranul din poartă la veteranul de pe bancă. Sau o tranziție ușoară
La puțin timp după retragerea ca jucător, Dino Zoff a început să activeze ca antrenor, prima dată în cadrul staff-ului tehnic de la Juventus Torino, prima dată ca antrenor cu portarii. A fost o experiență pe care nu a găsit-o satisfăcătoare. La puțin timp avea să antreneze ca principal echipa națională olimpică, calificându-se cu această la ediția din 1988 a Jocurilor Olimpice de Vară de la Seoul. Avea să se claseze pe locul 4 la turneul final.
După experiența olimpică, el avea să preia echipa Juventus în calitate de principal între 1988 și 1990,. Dino Zoff a fost apoi demis în ciuda câștigării Cupei UEFA și a Cupei Italiei în primul an al ultimei decade. Și aceasta din cauza clasării pe locul 3 în campionat. Nu a așteptat mult și a mers la Lazio. Pentru bianco-celești a prima dată ca antrenor în 1994 și apoi director sportiv. Acolo a câștigat Cupa Italiei în 1998 și a bifat o finală de Cupa UEFA în același an. Avea să fie învins de compatrioții de la Internazionale.
Dino Zoff ca selecționer. Surpriza și apoi drama din 2000
Tot în 1998, Zoff a fost numit selecționer al naționalei de fotbal a Italiei. Stilul său avea să fie diferit predecesorilor săi, jucând mult mai fluid și ofensiv decât Cesare Maldini și Arrigo Sacchi, adepți ai stilului precaut și organizat defensiv. El a calificat apoi echipa la Campionatul European din 2000 și a promovat nume de tinere precum Francesco Totti, Gianluca Zambrotta, Stefano Fiore, Massimo Ambrosini, Christian Abbiati, Marco Delvecchio și Vincenzo Montella.
Surpriza a venit din perspectiva posturii de echipă tânără, care nu avea experiență și nu era favorită, dar a reușit să meargă până în finală și să amâne numele câștigătoarei până la golul de aur. Asta chiar în fața campioanei mondiale din Franța, cea care a reușit în final să câștige cu scorul de 2-1, prin golul lui David Trezeguet. Pe drumul spre finală, elevii lui Dino Zoff au reușit să se califice la loviturile de departajare după o remiză albă cu Olanda în inferioritate numerică. Frustrarea a venit în finală, unde au condus cu 1-0 o bună parte din meci și cu un minut înainte de fluierul de final, Wiltord a egalat și a trimis meciul în prelungiri.
Ultimele experiențe ca antrenor
La câteva zile distanță de la finala Euro 2000, Dino Zoff avea să-și dea demisia. Avea să se întoarcă în fotbalul italian un an mai târziu la deținătoarea campionatului, cupei și Supercupei, Lazio. Atunci l-a înlocuit pe suedezul Sven-Goran Eriksson, ajuns selecționerul Angliei. Zoff a terminat pe locul 3. Următorul sezon avea să-și dea demisia după doar trei meciuri. Avea să aștepte patru ani să revină, de data asta la Fiorentina. El a venit în locul lui Sergio Buso, reușind să salveze echipa de la retrogradare în ultima etapă. A fost lăsat să plece apoi.
Un episod nefericit s-a petrecut la sfârșitul lunii noiembrie din 2015, când Zoff fost spitalizat trei săptămâni în urma unei infecții virale neurologice care i-a făcut grea deplasare locomotorie. O lună mai târziu avea să împărtășească experiența sa. El a declarat că a avut viziuni cu foști oameni apropiați precum Gaetano Scirea și Enzo Bearzot. Aceștia l-ar fi mobilizat să lupte și să continue să trăiască alături de soția, fiul său și nepoții acestuia.
Citește și mai multe materiale de acest gen pe BETuri.ro! Vezi povestea lui Silvio Piola. Dar și a altor granzi din fotbalul italian precum Giuseppe Meazza, Paolo Rossi sau Toto Schillaci. Nu rata pe site profilul antrenorului de la Corvinul – Florin Maxim. Spor(t) în toate!
