toto schillaci
Cristi Geiger
1 februarie 2022

Profil de legendă – Toto Schillaci

5/5 - (6 votes)

După Just Fontaine, Roger Milla și George Weah, a venit rândul să cunoști mai mult și despre Toto Schillaci, eroul Italiei de la Coppa del Mondo. Născut și crescut în cartierul popular din Palermo – San Giovanni Apostolo, Toto Schillaci a început fotbalul organizat în cadrul academiei / centrului de copii și juniori de la AMAT Palermo. Acesta a amintit în diferite ocazii de faptul că în perioada aceea celebrul club sicilian Palermo a încercat să îl cumpere la pachet atât pe el, cât și pe Carmelo Mancuso. A fost o afacere care nu s-a realizat din cauza diferenței între ofertă, 28 de milioane de lire, și suma cerută de 35 de milioane.

Toto Schillaci și începuturile sale – FC Messina

În consecință, sicilianul a rămas în insulă și a fost legitimat de un alt club cu o vechime aproape seculară în istoria fotbalului italian – Messina. La această echipă, Toto Schillaci a început să joace din 1982 în Serie C2. În primele trei sezoane a devenit un jucător de bază. Ca atacant, însă, nu ieșea din marja mediocrității cu cel puțin 26 de partide și 4 goluri per sezon. Sezonul 1985-1986 a fost primul în care a ieșit din cotidian. El a contribuit la promovarea echipei în Serie B, cu 11 goluri. Ghinionul a făcut ca în 1987 să se accidenteze grav și să-și facă două operații la menisc.

După doar trei goluri în sezonul cu pricina, Franco Scoglio i-a acordat încredere deplină în sezonul următor – al cincilea din cariera sa siciliană și cu banderolă de căpitan. În acea ediție în a reușit 13 goluri. Jucătorul își amintește mereu cu plăcere de relația sa cu Franco:

„Mereu mi-a explicat un concept de bază: fă ce vrei pe teren și joacă așa cum simți mai bine. Lucrul acesta m-a impulsionat să evoluez cu o lejeritate și liniște esențială pe teren. Am învățat multe de la el și nu voi renunța niciodată să-i mulțumesc. Cu el și coechipierii mei (Napoli printre ei) le-am făcut niște bucurii fantastice oamenilor din Messina.”

Toto Schillaci și Zeman

Ultimul sezon în Sicilia l-a petrecut cu un alt antrenor care i-a schimbat total perspectiva asupra jocului de fotbal. Cehul Zdenek Zeman i-a luat locul lui Scoglio și a reușit să aducă un suflu nou și metode de antrenament inedite. Acestea l-au ajutat pe Schillaci să iasă din nou din tipar și să marcheze 23 de goluri în sezonul de Serie B. Aceea a fost cea mai bună performanță individuală reușită de el într-un sezon până la acel moment. De altfel, el va fi mereu recunoscător experienței de șapte ani din Sicilia. Acolo a învățat mult jucând în liga a doua și liga a treia cu antrenori ca Scoglio și Zeman care l-au disciplinat tactic, fizic și sportiv.

Per total, el a adunat 256 de meciuri pentru sicilieni, dintre care 37 în Cupa Italiei. Totot Schillaci se află în topul prezențelor la nivel de campionat. El a adunat 219 apariții, sub Angelo Stucchi – cu 235 de meciuri în total. Tot pe locul 2 este și la capitolul goluri marcate – 77 de reușite (61 în campionat și 16 în Cupa Italiei). El a fost depășit doar de Renato Ferretti. Palmaresul acestuia din urmă s-a oprit la 89 de goluri și este de aproape 80-90 de ani liderul marcatorilor pentru Messina.

Toto Schillaci si perioada Juventus

1989 a fost un cu multe schimbări radicale în viața oamenilor obișnuiți. Asta cu atât mai mult pentru un fotbalist din Italia care l-a prins pe Dumnezeu pe picior cu un transfer la Juventus Torino pe sumă de 6 miliarde de lire italiene. Debutul în Serie A l-a avut într-o zi de 27 august pe teren propriu într-o partidă terminată la egalitate, 1-1.

Primul sezon a fost un real succes cu 15 goluri în 30 de meciuri de campionat. Practic, Toto Schillaci a avut o medie de un gol la două meciuri, căpătând porecla de TotoGo și fiind un protagonist al dublei clubului din Torino – Cupa Italiei și Cupa UEFA. Prima a reușit s-o câștige în fața lui Milan și a doua într-o finală inedită pe plan european, un duel 100% italian cu Fiorentina.

Forma sa l-a impresionat pe selecționerul Italiei. Azeglio Vicino a ales să-l includă în lotul Mondialului din Peninsulă din 1990. După turneul de pe teren propriu, acesta a mai continuat să evolueze două sezoane pentru Juventus. Dar fără aplombul și forma care l-a propulsat în top. Pe 11 noiembrie 1990, la finalul meciului Bologna – Juventus, acesta a intrat într-un conflict verbal cu un adversar, Fabio Poli. Acesta l-a scuipat și el a răspuns cu semne, fiind criticat apoi de presă.

Conflictul cu Roby Baggio

De asemenea, un alt duel celebru a fost cu Roberto Baggio, așa cum își amintește sicilianul:

”La Juventus și la națională noi am devenit prieteni. Împărțeam aceeași echipă, vorbeam puțin – și eu și el. Și totuși, în ciuda acestui lucru, ne-am contrazis o singură dată și da, atunci i-am dat un pumn în față. Mai mult din impuls și reacție pentru că eram în vestiar și Roberto glumea cu mine, dar s-a lăsat dus de val și a exagerat cu gluma. Eu am reacționat deodată și imediat am regretat. Cam asta a fost.”

La finalul sezonului 1991-1992, odată cu venirea lui Gianluca Vialli la Torino, Schillaci nu s-a mai regăsit și a avut din ce în ce mai puțin spațiu de a juca. El a luat decizia să părăsească echipa din Piemont. A fost o decizie bazată și pe reacția conservatoare a clubului care nu a văzut cu ochi buni separarea de soția sa, un lucru destul de vizibil în presă. Totuși, asta nu l-a împiedicat să prindă în sezonul următor un transfer pe 8,5 miliarde de lire la rivalii milanezi, Inter, văzut cu mare entuziasm.

Squadra azzurra & Toto Schilacci, ce poveste!

Performanțele sale din primul sezon la Juventus i-au adus prima convocare la naționala Italiei. Azeglio Vicini avea să-l includă în lotul pentru Mondialul din 1990. Singura experiență în tricou albastru l-a avut la tineret, când Cesare Maldini l-a convocat. Parcursul lui din 1990 a început destul de greoi. El a fost rezerva lui Andrea Carnevale în meciul de deschidere împotriva Austriei. Șansa a făcut ca la patru minute după ce a intrat pe teren, în repriza secundă, să reușească un gol decisiv cu capul. Forma sa avea să continue în următoarele meciur, mai puțin cu Statele Unite.

Cu Baggio coleg în ofensivă, Toto Schilacci s-a remarcat ca marcator în meciurile cu Cehoslovacia, Uruguay, Irlanda. A urmat apoi semifinala pierdută la loviturile de departajare cu Argentina și finala pentru medalia de bronz, câștigată cu 2-1 în fața Angliei. De altfel, Baggio a obținut o lovitură de pedeapsă care i-a oferit șansa lui Schillaci să devină cel mai bun marcator al turneului. A fost o situație diferită față de semifinale, așa cum însuși Toto își amintea:

„Aveam o problemă musculară, eram obosit și voiam ca această șansă să revină unuia mai proaspăt fizic. Nu sunt un bun șuteur. Uneori marchez, alteori ratez. E o responsabilitate mare, și uneori trebuie să te lași dus de instinct.”

Toto Schillaci a fost întrecut doar de Matthaus

La finalul turneului, a primit din partea sponsorului tehnic Adidas – premiul de cel mai bun jucător (Balonul de Aur) și cel mai bun marcator – 6 goluri (Gheata de Aur). El a terminat anul pe locul 2 în ancheta France Football în ceea ce privește Balonul de Aur. În acel, neamțul și căpitanul campioanei mondiale noi, Lothar Matthaus a câștigat premiul.

Toto Schillaci își aduce aminte de perioada asta în modul clasic pe care suporterii continua să îl țină sub nostalgice:

”Niciun om sănătos la minte nu și-ar fi imaginat că eu aș puteam deveni eroul echipei. Sunt perioade în viața unui fotbalist când totul iese de sub control și trebuie să te lași dus de val. Cam așa m-am simțit la campionatul mondial. Păcat că m-am lăsat distras exact când cont mai mult – cu Argentina. Ironia a făcut că noi am primit un singur gol și acel gol ne-a scos din bătălia pentru trofeu.”

Inter Milano și Japonia

Văzut ca un vis îndeplinit, transferul lui Inter i-a oferit șansa unui nou început. El a debutat cu gol într-un meci de Cupă, o victorie cu 4-2 pe teren propriu. A fost o experiență relativ aproape de forma de altă dată – 11 goluri în 30 de meciuri. Toate acestea au fost culminate cu încă un trofeu european, Cupa UEFA – câștigată în fața austriecilor de la Salzburg. Din păcate, lipsa de constanță dată de problemele fizice și rotația aleasă de antrenori l-a împiedicat să se impună. Asta deși Toto Schillaci a avut relații mai mult decât bune cu președintele clubului Ernesto Pellegrini.

Primul italian în Japonia

Schillaci a fost tras pe linie moartă de clubul milanez în aprilie 1994. S-a întâmplat asta într-un moment destul de nepotrivit – înainte de finalul sezonului și în general o perioadă de transfer închisă pentru majoritatea jucătorilor italieni. Cum asta se întâmpla înainte de era Bosman, Toto Schillaci a ales calea Japoniei. Acolo, el a fost legitimat de Jubilo Iwata – care i-a oferit un contract excelent din punct de vedere financiar. Schillaci a devenit astfel primul peninsular care să joace în prima ligă japoneză. Și așa cum era de așteptat, a fost tratat ca o celebritate și vedetă pe măsură renumelui câștigat la mondialul italian din 1990.

În aceste condiții, clubul i-a oferit un traducător, un șofer personal disponibil 24 din 24 și o casă frumoasă unde să fie cazat. Debutul a fost unul de bun augur. Schillaci a marcat primul gol în acel meci, o victorie cu 2-0 în fața lui Kawasaki Frontale. La începutul lui iunie 1994, el a fost suspendat din cauza insultei adresate arbitrului unui meci între Jubilo Iwata și JEF United. Trei ani mai târziu avea să fie protagonist la câștigarea campionatului. Tot aunci a suferit o accidentare gravă care l-a scos totalmente din sfera terenului de joc și doi ani mai târziu s-a retras oficial.

Retragere

Per total, Toto Schillaci a reușit să înscrie 56 de goluri în 78 de jocuri pe tărâm japonez, mai multe decât a reușit în Serie A (37 de reușite în 120 de apariții) sau în Serie B (39 în 105 partide). Începând cu 2000, s-a ocupat de administrarea centrului sportiv din Palermo – Louis Ribolla. Acolo, nepotul său (fiul surorii sale) Francesco Di Mariano, fotbalist la rându-i, a început fotbalul la fel ca alți tineri fotbaliști care au devenit profesioniști în timp. Ne referim aici la nume ca Antonio Di Gaudio, Francesco Ardizzone, Andrea Saraniti, Giulio Sanseverino sau Mauro Bollino.

De asemenea, Toto Schillaci e și patronul unui club care însumează mai multe echipe siciliene de amatori, pe nume US Palermo. În urmă cu 5 ani. El a activat ca director tehnic la un club de nivelul trei, strâns legat de zona caritabilă și care se ocupa cu integrarea în societate a atleților imigranți.

Scurtă aventură în politică

Un lucru interesant e că în alegerile locale din 2001 el a candidat pe postul de consilier municipal al orașului său din partea partidului locomotivă al lui Berlusconi – Forza Italia și a fost ales cu 2.000 de voturi. Neobișnuit cu scena politică, el s-a retras după doi ani.

Toto Schillaci a rămas în sfera publică și a divertismentului italian, aparând într-un reality show – Insula Faimoșilor (locul 3 în 2004 cu 15% din voturi). Aventrua sa a continuat cu participări ca invitat sau ca personaj în filme și seriale de televiziune. Acesta a intrepretat roluri variate, de la antrenor de amatori la un șef mafiot într-un desen animat, el fiind la bază sicilian.

În 2016, Toto Schillaci și-a publicat autobiografia – Il gol e tutto, scrisă cu Andrea Mercurio. Nu e singurul din familie care a bifat lovitul mingii în lista de evenimente. Un frate mai mic jucător la Fernana în anii 90 (Giuseppe), un alt frate mai mic (Giovanni în probe la Juventus) și un văr (Antonio Schillaci).

Nu uita că mai ai și alte astfel de materiale în secțiunea de știri din sport sau pe pagina noastră de Facebook. Recomandăm și materialul despre Tom Brady. Sau cel despre George Best. Află totul despre sport și pariuri sportive alături de echipa BETuri!