Roger Milla – Profil de legendă

Continuăm seria noastră cu profiluri de legendă cu Roger Milla, unul dintre cei mai mari jucători africani din istorie. Camerunezul Milla a început fotbalul la 11 ani într-o familie care depindea foarte mult de situația asigurată de patriarhul familiei. Ei au fost nevoiți să se mute cu toții cu locul de muncă al tatălui, ajungând la Douala, unde tatăl său a fost acceptat pe un post în cadrul companiei feroviare.

Clubul local Eclair de Douala l-a legitimat oficial la 13 ani. Roger Milla avea să debuteze la echipa mare doi ani mai târziu, perioadă în care a strâns 57 de meciuri și 6 goluri în liga secundă.

Citește pe site și profilul lui George Weah, alt nume mare din fotbalul african și mondial. Sau pe cel dedicat lui Toto Schilacci, eroul Italiei de la Mondialul din 1990!

Începuturile lui Roger Milla

La 17 ani a reușit să iasă campion pe plan național cu liceul la care la studia și apoi începutul anilor 70 avea să-l găsească la 19 ani ajuns la una dintre cele mai în vogă echipe ale țării – Leopard Douala. Cu „leoparzii” a reușit să se facă pentru prima dată remarcat timp de patru sezoane (1970-1974). Milla a câștigat două titluri de campion consecutive între 1971 și 1973 și o calificare în semifinalele Cupei Campionilor Africii.

Forma lui Milla a fost incredibilă, el reușind să înscrie 89 de goluri în patru sezoane – 117 de meciuri de campionat! El a avut o medie de goluri de minimum 20 de goluri pe sezon (excepție făcând sezonul 1973-1974).

În 1975 avea să fie transferat de echipa din Capitală, Tonnerre Yaounde, unde a continuat forma remarcabilă încă trei ani. Acolo, Roger Milla a avu în mare aceleași cifre – 69 de goluri și 87 meciuri. Tot cu Tonnerre avea să bifeze primele experiențe importante la nivel de club pe plan continental. Astfel, Milla a reușit să joace două finale consecutive în Cupa Cupelor Africii, câștigând ediția din 1975 și pierzând-o pe cea din 1976.

Convocat prima dată de echipa națională în 1973, el devenit o certitudine irefutabilă în 1976 când a primit titlul de cel mai bun jucător al anului din Africa. Astfel, Roger Milla a atras atenția cluburilor europene. A fost vorba mai precis de cele vorbitoare de limbă franceză, așa cum o mare parte din țările africane (cu o istorie colonială) o aveau.

Din Africa-n Franța

Cei de la Valenciennes i-au oferit un contract imediat, dar a fost nevoit să aștepte primele șase luni la echipa de tineret, din cauza numărului prea mare de străini avuți în lot de club. Primul sezon realmente întreg pe noul și Bătrânul Continent avea să-i aducă 27 de prezențe pe teren și 6 goluri în campionat. Sezonul a semnat o salvare la limită de la retrogradare din Ligue 1.

Următorul sezon avea să fie înregimentat de Monaco, unde a evoluat relativ puțin din cauza accidentărilor dese. El a bifat doar 16 meciuri și două goluri. Acolo, Roger Milla a rămas cu un gust amar din cauza faptului că a fost lăsat liber la finalul competiției. Asta în ciuda faptului că echipa a terminat pe locul 4 și a prins in-extremis o calificare în cupele europene.

Singura memorie pozitivă rămâne Cupa Franței câștigată în 1980. A fost o victorie cu 3-1 în fața lui Orleans. Atunci, atacantul camerunez a intrat la 10 minute după startul reprizei secunde.

Evoluții constant bune la Bastia

Din fericire pentru Milla, șansa avea să-i mai aducă o conjunctură similară un an mai târziu. Noua sa echipa, Bastia a ajuns în finală și a învins echipa Saint-Etienne (cu Platini pe teren) cu 2-1. Diferența a fost făcută chiar de golul camerunezului din minutul 58!

Noua aventură avea să țină și cel mai mult pe continentul european, mai precis patru ani în Corsica la echipa cu suporteri celebri – Bastia. Acolo Roger Milla a evoluat 98 de meciuri în campionat și a înscris 35 de goluri. Cele mai multe au venit în ediția 1982-1983 – 13 reușite. Totuși, cu Bastia, Milla nu a ieșit din spectrul mijlocului de clasament sau a celei de-a doua jumătăți de clasament. Locul 10, obținut în 1984 a reprezentat cea mai bună performanță a echipei cu el pe teren.

Alături de Les Verts în lupta pentru promovare

Francezii nu au renunțat încă la potențialul camerunezului, deși acesta a trecut de 32 de ani. Milla a ajuns la campioana anilor 60-70 cu zece titluri în palmares, „verzii” de la Saint-Etienne. Se întâmpla acest lucru când aceștia au fost rătăciți conjunctural în liga secundă. Primul sezon avea să fie locomotiva echipei în lupta pentru promovare, cu 22 de goluri în 31 de meciuri de campionat. A fost cel mai bun sezon în Franța / Europa, dar fără bucuria unei reveniri în prima ligă.

Așteptarea avea să mai dureze un an, Roger Milla reușind să revină în Ligue 1 după o evoluție cu 9 goluri în 28 de partide pentru echipa verde. Din păcate, el nu a mai fost cooptat în lotul echipei pentru următorul sezon de primă ligă.

Milla și perioada Montpellier

Impresionați de forma lui din liga secundă, cei de la Montpellier l-au cooptat imediat în lot. Ei au fost inspirați, Milla ajutând la promovarea echipei de pe locul 1 cu 18 goluri în 33 de meciuri. A fost o evoluție confirmată în următoarele două sezoane de primă ligă.

Revenit ca jucător în prima ligă după o pauză de mai bine de trei sezoane, Milla a reușit să ajute echipa sa nou-promovată să termine pe locul 3 după 12 goluri marcate în tot atâtea meciuri bifate ca în ediția precedentă – 33. Forma lui și a clubului avea să rămână în perspectiva primei jumătăți de campionat. Milla a prins finalul anilor 80 pe locul 9 cu 7 goluri în 29 de partide de campionat.

Retras și nu prea

Retras temporar de la echipa națională în 1988, când avea deja 35 de ani, Roger Milla a revenit în fotbalul profesionist la o echipă de club din Insula Reunion. Acolo, Milla a fost atacant central în Divizia de Onoare la JS St. Pierroise. Cu acest club, el a luat campionatul și cupa insulei în anii 90. Cariera sa a continuat la un club local din zonă – Capricorne Saint-Pierre, cu 8 goluri și 23 de partide, terminând pe locul 13.

La 38 de ani împliniți, Roger Milla nu arăta că ar fi fost dornic de retragere. Astfel, el s-a întors la echipa cu care a cunoscut pentru prima data gustul succesului african – Tonnerre Yaounde. Acolo, Roger Milla a avut practic o a doua tinerețe vreme de patru ani. La 42 de ani el a fost acel veteran care va rămâne în istorie pentru pofta sa de goluri sărbătorite mereu cu un clasic dans la steagul cornelului în fața tribunei, o marcă înregistrată de-a sa.

Ultimul său trofeu important avea să-l câștige în 1991 – cupa națională. A fost un sezon în care Milla a marcat 22 de goluri în 29 de meciuri de campionat. O situație repetată în următoarele trei sezoane, cu o excepție (1992 – 19 goluri). În total,el a cumulat în cei patru ani 89 de goluri în 116 de partide în campionat. Toate acestea s-au întâmplat în răstimpul tranziției sale de la 38 de ani la 42 de ani. Asta i-a permis lui Roger Milla să devină în 1994 cel mai bun jucător fotbalist al anului din Africa, la o distanță de 18 ani de la prima ispravă de acest gen!

Final de carieră în Indonezia

Cariera sa de profesionist a mai continuat doi ani la nivel de club în Indonezia. Acolo, Roger Milla a evoluat pentru Pelita Jaya Jakarta (23 de meciuri și 23 de goluri) – cu care a luat campionatul în 1995 și Putra Samarinda (12 meciuri și 18 goluri).

După retragerea sa din fotbal la 44 de ani, Milla s-a stabilit în Ornex (estul Franței). El a devenit un ambasador al fenomenului. Camerunezul a pus bazele unei fundații cu numele său, care să se ocupe cu suportul și promovarea sportului în rândul tinerilor defavorizați din orașul său natal – Yaounde și din Camerun, per total. Roger Milla a fost numit cel mai bun jucător al țării din secolului XX de către Federația Internațională de Statistică și Istorie a Fotbalului.

Roger Milla și naționala Camerunului

Statisticile sunt împărțite privind statisticile sale de la echipa națională. O variantă oficială îl dă cu 43 de goluri și 77 de selecții. O alta cu doar 36 de goluri și 102 de partide. Un lucru rămâne sigur și acela este debutul său în prima reprezentativă a Camerunului, într-o partidă cu Zair contând pentru calificările pentru Cupa Mondială din 1974. Opt ani mai târziu avea șansa de a prinde un Campionat Mondial, cel din Spania. „Leii” nu aveau să treacă de grupe acolo.

Doi ani mai târziu avea să fie convocat din nou în lotul primei echipei pentru Jocurile Olimpice de Vară de la Los Angeles. În același an a avut o evoluție remarcabilă la Cupa Africii pe Națiun. El a fost component al primei echipe care ridică trofeul continental african pentru țara sa în ediția găzduită de Coasta de Fildeș. Milla a marcat un singur gol, chiar în fața gazdelor în victoria cu 2-0 din grupe. El a bifat toate minutele din finala jucată cu Nigeria, câștigată cu 3-1, după ce la finalul primei jumătăți de oră, echipa sa era condusă cu 1-0.

Un an mai târziu avea să câștige un alt trofeu internațional cu echipa națională, Cupa Afro-Asiatică pe Națiuni. Atunci, Camerunul a învins în dublă manșă naționala saudiților cu 4-1 în primul meci, cu o dublă reușită de acesta, și o înfrângere cu 2-1 în al doilea meci.

Roger Milla, omul-finală din Cupa Africii

Forma de zile mari de la echipa națională a continuat în 1986, când Roger Milla a avut un sezon personal impresionant la Cupa Africii pe Națiuni. Roger Milla a marcat patru goluri și a ieșit golgheterul competiției. El a fost locomotiva echipei până în finală, marcând în fiecare meci jucat până în ultimul act. Trofeul a fost decis la loviturile de departajare după ce la finalul prelungirilor era remiză albă. Acolo, Milla a reușit să înscrie, dar ratarea a doi colegi avea să trimită trofeul continental la gazdele egiptene.

Doi ani mai târziu avea să se repete scenariul din urmă cu patru ani, când Camerunul câștiga pentru prima dată trofeul Cupei Africii. „Leii neîmblânziți” au întâlnit același adversar în finală, Nigeria, pe care au învins-o cu 1-0. Roger Milla a înscris cele mai multe goluri din nou. De data asta au fost doar două, la fel ca alți trei jucător. El a bifat a treia finala consecutivă în trei ediții disputate. La toate acestea, Milla fost nominalizat de fiecare dată în cel mai bun 11 al turneului.

Milla avea să organizeze un jubileul dedicat retragerii sale în patru meciuri (1987 – două în 1988 și unul în 1989). Unul dintre aceste meciuri a adunat aproape 110.000 de spectatori. Aceștia au văzut o serie din foștii săi colegi atât de pe plan intern, cât și din experiențele sale franceze: Mbida, Amoros, Kourichi, Ebongue, Enanga, Mendy, Ndioro, Giresse, Boubacar, Bocande.

Chemat de președinte să răpună România!

Doi ani mai târziu avea să primească un telefon din partea președintelui Camerunului, Paul Biya. Acesta l-a implorat să revină la echipa națională în contextul calificării și participării naționalei Leilor la turneul final din Italia, din 1990. La 38 de ani, Milla avea să fie unul din cei protagoniștii ediției italiene, cu patru goluri reușite. Au fost două reușite cu România în al doilea meci de grupe și două cu Columbia în optimi.

Ediția dn 1990 a înregistrat cea mai bună performanță până la acel moment pentru o națională din Africa – sferturile competiției. Au urmat, la mare distanță, Senegal în 2002 și Ghana în 2010 cu aceeași reușită. Adversarii din sferturi aveau să fie englezii antrenați de Bobby Robson, pe care Camerunul i-a condus cu 1-0 la pauză. Milla a fost co-autor la golul lui Ekeke pentru scorul de 2-1.

Șansa a doua lovituri de pedeapsă înscrise până la finalul minutelor regulamentare și apoi în prelungiri aveau să trimită Anglia în semifinale, cu o victorie cu 3-2. Performanța lui din Italia l-a propulsat din nou pe postul de Jucătorul African al Anului (la 38 de ani!). Totuși acesta nu avea să fie ultimul cuvânt în fotbal rostit pe teren de veteranul Milla.

Recordurile lui Roger Milla

America rămâne țara tuturor posibilităților și în 1994 avea să-l transforme pe Roger Milla în cel mai bătrân jucător care a fost prezent la un Campionat Mondial la 42 de ani. A fost un record depășit abia douăzeci de ani mai târziu de portarul Columbiei – Faryd Mondragon. Acesta a bifat la 43 de ani și 3 zile o prezență cu Japonia într-un meci de grupe. Recordul columbianului avea să fie depășit de egipteanul Essam El Hadary în 2018, un alt portar, la 45 de ani și 161 de ani!

Din fericire, Milla a rămas în istoria Campionatului Mondial și pentru un record care nu a fost egalat până acum. A fost nevoie de un gol în meciul cu reprezentativa Rusiei, într-o înfrângere cu 6-1 la ediția din 1994. În meciul respectiv, Roger Milla a devenit cel mai vârstnic marcator la un turneu final de Campionat Mondial. În mod hilar, el și-a depășit propriul record stabilit 1990. În același meci, Oleg Salenko a marcat de 5 ori, de asemenea un record neegalat de nimeni la un Mondial!

Citește și profilurile de legendă pentru Just Fontaine și Pichichi. Vor urma și alte astfel de articole, pentru că pe BETuri.ro te vrem mereu informat, inspirat, câștigător!