pichichi
Cristi Geiger
28 decembrie 2021

Pichichi sau fiul de primar care a rămas în istorie pentru fotbal

5/5 - (6 votes)

În acest articol îți vom spune cine a fost Pichichi, cel care a dat numele trofeului de cel mai bun marcator în la Liga. Nu există un personaj mai important când spectatorul are o primă impresie de impact cu o echipă de fotbal decât atacantul și marcatorul. Istoria și timpul a făcut din această poziție stâlpul vedetelor și celebrităților din fotbal care au depășit granița majorității. În Spania, statutul lor are o calitate aparte. Față de Anglia, Italia sau Turcia, premiul celui mai bun marcator din prima ligă poartă numele poreclei unui personaj fascinant care a marcat perioada romantică a fotbalui spaniol. Despre Pichichi vom scrie în cele ce urmează.

Nu uita că vorbim mereu despre fotbalul mare și în cadrul BETuri Show, podcastul nostru săptămânal. Și că avem și povestea lui Just Fontaine, un alt marcator din istoria fotbalului!

Pichichi, un chiabur cu spirit dur

Rafael Moreno Aranzani s-a născut în capitala Țării Bascilor – Bilbao – mai precis pe strada Santamaria, nr. 10 din cartierul Casco Viejo, într-o zi de primăvară, 23 mai 1892. El avea o descendență mai mult decât avantajoasă spre deosebire de un simplu cetățean. Tatăl său, Joaquin Moreno Goni, avocat de profesie, a fost ales primar al orașului între 1896 și 1897. Mama sa era fiica reputatului scriitor Miguel de Unamuno. Vorbim practic de o familie cu o situație financiară și intelectuală mai mult decât bună.

În perioada copilăriei sale, fotbalul era la începuturi, fiind încă un teritoriu virgin pentru basci. Pentru Rafael nu avea să conteze, deoarece s-a îndrăgostit imediat de joc. Familia sa a încercat să-l îndepărteze de sport și să-l preseze să se focuseze pe educație. A fost o tentativă care a eșuat cu grație, deoarece profesorii l-au etichetat ca năzdrăvan sau poznaș, cu o experiență mai mult decât nereușită. El a studiat la școala Los Escolapios și a început studiul Dreptului la Universitatea Deusto.

Pichichi, o poreclă pentru istorie

După ce a picat la toate examenele, tatăl său a reușit să-i găsească un loc de muncă la primărie. Apoi, el a fost angajat la o fabrică de prelucrarea a metalului, ce aparținea de frații Merodio.

Sunt multe teorii privind originea poreclei sale, Pichichi, care se considera a fi un alint pentru statura sa, având o înălțime de doar 1,54 m, o Mică Rățușcă. Sunt alte teorii care spun că porecla a venit din perioada jocului pe maidan. Alte surse îi oferă fratelui său, Raimundo, meritul pentru această idee.

Lăsând deoparte numele său de scenă, el a rămas în memoria fanilor pentru geniul său fotbalistic. Într-o perioadă în care fotbalul se căuta și devenea din ce în ce mai brutal sau fizic, un tânăr scund de doar 1,54 m a reușit să devină eroul orașului său. Acesta a ajuns să-i scandeze numele și să fie fascinat de tehnica sa remarcabilă și finalizarea sa superioară. După o perioadă ca un jucător pe terenul La Campa, a venit șansa vieții sale în 1911, când clubul Athletic Bilbao l-a legitimat pe tânărul de 19 ani.

Un pitic mare cât o statuie

În perioada aceea a reușit să joace împotriva acestora, ca jucător al unei echipe subsidiare, Bilbao FC, marcând singurul gol din acel meci de Cupă, pierdut cu 1-4. Doi ani mai târziu a venit debutul său oficial în prima echipă a bascilor. Se întâmpla tocmai într-o semifinală cu Real Madrid din Cupa Spaniei. Bilbao a câștigat cu 3-0. Pichichi a marcat de două ori în primele 11 minute al meciului!

El avea să rămână definitiv în istoria regiunii pentru două momente cu o simbolistică specială. După meciul din luna martie 1913, la cinci luni distanță, acesta avea să înscrie primul gol din istoria stadionului San Mames. Se întâmpla la meciul de inaugurare cu Racing de Irun, terminat 2-1. Tot el a înscris primul gol din istoria stadionului rivalilor istorici din regiune – Real Sociedad – stadionul Atotxa – în octombrie 1913. Se întâmpla asta la un derbi local disputat la alte două luni distanță, tot ca jucător al lui Bilbao.

Pichichi devenise ușor de recunoscut, datorită bandanei albe pe care o purta pe cap în timpul meciurilor. Peste alți doi ani, atacantul a bifat prima finală de Cupă. Atunci, el a reușit o triplă impresionantă cu Espanyol, învinsă cu un scor sec de 5-0. Ultimul meci oficial avea să fie în mai 1921. A fost tot o finală de Cupă, câștigată cu 4-1 în fața lui Atletico.

10 ani de carieră, multe goluri

Povestea lui în fotbal avea să se încheie după doar 10 ani. În scurta sa carieră, Pichichi a marcat 83 de goluri în 89 de meciuri. El a câștigat patru trofee de Cupa Spaniei și cinci campionate regionale ale bascilor. Alte surse îl dau ca marcator a 101 de goluri în 159 de meciuri la clubul din Bilbao. Vorbim de o cifră impresionantă, care l-a făcut cel mai bun jucător al generației sale. Și, în mod sigur, cel mai căutat fotbalist din Europa anilor 1910. Pichichi a fost prima vedetă a fotbalului spaniol, fiind atât erou, cât și personaj negativ.

Scoici, fani și trofee

Pichichi a fost printre primii jucători care au îmbrăcat tricoul echipei naționale, care a participat la Jocurile Olimpice din 1920, fiind unul dintre protagoniștii campaniei de la turneul de fotbal belgian. Într-o perioadă în care calendarul internațional nu era atât de aglomerat ca azi, el a reușit să joace de cinci ori și să înscrie un gol pentru spanioli, alegându-se cu o medalie de argint la final. La întoarcere, pretențiile fanilor basci au crescut și au devenit din ce în ce mai pretențioși cu Pichichi.

Mulți îl vedeau din ce în ce mai arogant și iresponsabil la rezultatele negative. De la meci la meci relația fani – jucător a atins o limită care l-a făcut pe fotbalist să se retragă la doar 29 de ani. Nu s-a retras definitiv din fotbal, reprofilându-se în arbitru. A fost o scurtă carieră pe care a început-o chiar pe stadionul San Mames, o situație de neînchipuit în ziua de azi.

Din nefericire, pe 1 martie 1922, cu doar două luni înainte de împlinirea vârstei de 30 ani, viața lui Pichichi s-a încheiat brusc. El a murit după o criză bruscă de tifos, ca urmare a ingerării unor scoici stricate. El a lăsat astfel o văduvă, un fiu și un oraș în doliu. Fanii care îl huiduiau până nu demult au ajuns să regrete gesturile lor din perioada de final a carierei sale. Aceștia au participat în număr mare la ceremonia de înmormântare.

Pichichi și moștenirea sa

La șase ani de la moartea sa, clubul basc a comandat un bust al jucătorului pentru a fi expus la intrarea în stadion. Mai important, în anii ’50, jurnaliștii cotidianului Marca au creat premiul celui marcator din prima ligă în semn de recunoștință pentru meritele sale.

Nu uita că avem alte povești asemănătoare în secțiunea noastră de știri din sport. Dar și pronosticuri inspirate pentru tine. Spor(t) în toate!