Profil de legendă – George Weah

Echipa BETuri ți-a pregătit un nou material de excepție. Îți vom spune mai multe în cele ce urmează despre unul dintre cei mai mari fotbaliști africani din istorie. George Weah a fost născut și crescut în orașul Clara care aparține districtului Monrovia. El este membru al grupului etnic Kru, specific zonei de sud-est a Liberiei din regiunea Marelui Kru, una din cele mai sărace zone din țară. Tatăl său, William T. Weah Senior a fost mecanic, iar mama sa Anna Quayeweah (d. 2013) a fost vânzătoare. Weah are trei frați, fiind unul din cei 13 copii crescuți de bunica sa pe linie paternă, Emma Brown.

Weah a studiat gimnaziul la Congresul Musulman și liceul la Well Hairston. El a renunțat definitiv la ultimul an de studii, când s-a dedicat total fotbalului. Totuși a reușit să recupereze și să absolve Universitatea Parkwood din Londra cu o diplomă de licență în arte și administrație sportivă. Din cauza închiderii acestei școli de către Comisia de Afaceri Externe ale Statelor Unite, diploma și-a pierdut din  valoare.

În 1999, Universitatea Zion din Liberia i-a oferit un doctorat onorific în ștințe umaniste. El e căsătorit cu Clar Weah, o americancă de origine jamaicană cu care a avut trei copii. George Jr, Timothy (ambii fotbaliști) și Martha. Vărul său, Christopher, a fost și el fotbalist. Înainte să se decice total la nivel profesionist, Weah a lucrat ca operator/centralist pentru Compania Națională de Telecomunicații din Liberia.

Începuturi

La 15 ani a început să joace fotbal pentru clubul de juniori Young Survivors. Apoi, George avea să devină vedetă la echipele locale Mighty Barrolle și Invincible Eleven. Cu primii a reușit să câștige dubla cupă-campionat în Liberia din sezonul 1985-1986 cu 7 goluri în 10 meciuri. Un an mai târziu, la cealaltă echipă, a repetat episodul dublei, reușind 24 de goluri în 23 de meciuri.

După ce a evoluat cu succes la începutul carierei în țara sa, George Weah a ajuns la clubul camerunez Tonnerre Yaounde (14 goluri în 18 meciuri și un campionat). Acolo, el a atras atenția selecționerului țării Leilor, Claude Le Roy. Acesta l-a recomandat ca un potențial transfer lui Arsene Wenger, managerul lui Monaco. Francezul a mizat pe această mutare în 1988. El a ajuns personal în Africa și l-a adus înainte de a semna, oferind suma de 12.000 de lire clubului african.

Arsene Wenger, mentor ȘI pentru Weah

Weah a sublinit mereu că Wenger a avut un impact vital în cariera sa. În perioada sa de la Monaco, Weah a câștigat primul trofeu important din viața sa. Este vorba despre titlul de Fotbalistul Anului în Africa (1989), o distincție pe care a adus-o acasă și a prezentat-o întregului popor. La nivel de echipă, acesta a câștiga Cupa Franței în 1991 și a fost protagonistul campaniei europene din Cupa Cupelor. George Weah a reușit patru goluri în nouă meciuri, ultimul fiind în finala jucată în 1992.

La nivel de goluri marcate, primul sezon i-a adus 14 reușit în 24 de apariții, terminând pe locul 3 în spatele lui Olympique Marseille. Următorul a fost problematic din cauza accidentărilor care i-au afectat rata ofensivă (5 goluri și 16 partide). De abia în al treilea sezon a bifat primul trofeu important în Franța – 13 goluri în sezonul 1990-1991 și Cupa Franței. Cele mai bune cifre au venit în ultimul sezon. 18 goluri în ediția 1991-1992 – cele mai multe reușite de la el un club într-un sezon.

George Weah, performanțe de top cu Paris Saint-Germain

Următoarea aventură avea să fie la echipa nou-revitalizată din capitala Franței. Este vorba despre Paris Saint-Germain (1992-1995). Alături de PSG a avut o perioadă de succes, câștigând Cupa Franței în 1993 și 1995, prima ligă în 1994 și Cupa Ligii în 1995. George Weah a devenit cel mai bun marcator al Ligii Campionilor în ediția 1994-1995. Africanul a bifat șapte goluri, după ce a dus echipa până în semifinalele competiției. Memorabil este golul de poveste cu Bayern în grupe, noiembrie 1994.

Pe lângă momentul Liga Campionilor, acesta a mai reușit în sezoanele precedente performanțe similare în celelalte competiții europene, adunând 16 goluri în 25 partide organizate de UEFA. E vorba de semifinalele Cupei UEFA (ediția 1992-1993) și semifinalele Cupei Cupelor (ediția 1993-1994). Pentru a doua oară în carieră, în 1994 a câștigat premiul de Fotbalistul Anului în Africa.

La nivel de goluri marcate, primul sezon la Paris a venit cu 21 de goluri marcate. 14 dintre ele în campionatul pierdut în fața lui OM (care apoi l-a pierdut la masa verde din cauza scandalului de meciuri aranjate). A urmat apoi primul campionat câștigat de liberian și al doilea de echipă, cu 11 reușite în competiția internă. Sezonul al treilea / ultimul (1994-1995) i-a adus locul 3 în spatele lui Nantes, cu 7 goluri în 34 de apariții.

AC Milan

1995 avea să fie anul în care africanul a fost semnat de AC Milan, cu care a câștigat campionatul sub tutela lui Fabio Capello. A luat naștere un trio incredibil în atac cu Roberto Baggio și Dejan Savicevic, la care mai apărea uneori și Marco Simone. Liberianul a câștigat titlul de golgheter al Milanului din acel sezon. George Weah a câștigat campionatul din nou, trei ani mai târziu. Pe lângă aceste performanțe, a mai bifat o prezență în finala Cupei Italiei din 1998 și două în Supercupa Italiei din 1996 și 1999.

Din păcate pentru Weah, acesta a prins perioada mai puțin remarcabilă în cupele europene din a doua jumătate a anilor 90. Atunci, cel mai bun rezultat a fost accederea în sferturile de finală ale Cupei UEFA din ediția 1995-1996. Totuși, tehnica, capacitatea fizică și eficiența ca atacant i-a adus faima de la Milan. Fanii Milanului nu au cum să uite golul înscris pe San Siro împotriva lui Hellas Verona. O acțiune individuală de excepție!

Datorită evoluțiilor sale de la Paris Saint-Germain și Milan, în 1995 a câștigat majoritatea trofeeulor individuale importante. Balonul de Aur, 11-le de Aur și Fotbalistul FIFA al anului, devenind primul și singurul jucător nativ african până în prezent care a bifat aceste borne. George Weah a dedicat trofeul FIFA antrenorului său de la Monaco, Wenger. Acestuia i-a mulțumit pentru că a fost atât de abil încât să-l dezvolte într-un jucător de clasă mondială.

George Weah vs Jorge Costa

Un episod nefericit s-a întâmplat în noiembrie 1996. Altercația cu fundașul portughez Jorge Costa de la Porto pe turneul de intrare al jucătorilor pe stadion. Meciul s-a desfășurat în Liga Campionilor și liberianul a fost suspendat șase meciuri, motivând incidentul pe motive rasiste venite din partea echipei lusitane și a căpitanului lor. Scandalul a continuat și în afara terenului. Costa l-a dat în judecată și a avut nevoie de operație estetică pentru refacerea feței.

Un moment remarcabil la nivel sportiv a fost în prima manșă a finalei Cupei Italiei din 1998. Atunci, el a înscris golul victoriei de acasă, 1-0 cu Lazio. A fost însă un avantaj pierdut în retur, după o înfrângere cu 3-1. În 1999, Weah a atins borna de 100 de meciuri oficial în tricoul lui Milan, unul dintre acestea cu o „dublă” în derbiul cu Juventus din mai 1999.

În ianuarie 2000 s-a încheiat experiența italiană cu 58 de goluri și 147 în toate competițiile. În ultimele sezoane, George Weah a fost depășit la nivelul goluri marcate de Leonardo și Bierhoff (1999) și Șhevchenko (2000), înscriind doar trei goluri în prima jumătate de sezon – 1999-2000. Unul dintre acestea a venit într-o înfrângere cu 2-3 cu Galatasaray pe terenul din Istanbul.

Chelsea și Manchester

Londonezii de la Chelsea au reușit să îl împrumute pentru restul sezonului în ianuarie 2000, liberianul având vârsta de 34 de ani. Mutarea a fost considerată un succes, mai ales că el a intrat în sufletele fanilor lui Chelsea când a marcat golul victoriei la debutul cu rivalii de la Tottenham. Ca apoi să continue o serie de goluri cu Wimbledon și Liverpool.

Cel mai bun moment s-a consemnat în Cupa Angliei, cu goluri decisive împotriva lui Leicester și Gillingham. George Weah a adus echipa în finala câștigată cu 1-0 în fața lui Aston Villa. După 5 goluri în 15 apariții, antrenorul Gianluca Vialli nu a vrut să permanentizeze mutarea. S-a renunțat la împrumut și liberianul a devenit liber de contract, contractul său cu italienii de AC Milan fiind scadent în august 2000.

Nou-promovata Manchester City l-a semnat fără a plăti nimic în schimb, oferindu-i un contract în valoare de 30.000 de lire pe săptămână. George Weah a renunțat la o ofertă de 1 milion de lire despăgubire din partea lui Silvio Berlusconi. Din păcate, experiența sa la Manchester nu a durat mult. Impactul George Weah a însemnat doar 4 goluri în 11 meciuri. Unul reușit cu Liverpool în campionat și trei cu Gillingham în Cupa Ligii. Din cauza faptului că Joe Royle îl folosea prea des ca rezervă, el a renunțat la contract în octombrie 2000.

Retragerea

După episodul englez, Weah s-a întors în Franța. De data asta, la Olympique Marseille. Acolo, Weah a prins un club aflat în criză și o echipă volatilă cu patru antrenori schimbați. Abel Braga, Javier Clemente, Albert Emon, Tomislav Ivic. Mutarea a fost facilitată de directorul sportiv Marcel Dib pe vremea când amândoi evolual a  Monaco. Debutul la OM a fost în octombrie 2000 cu Lille și la al doilea meci a înscris primul gol pentru francezi într-o remiză 1-1.

Golurile sale au fost decisive în victorii cu 2-1 împotriva lui Saint-Etienne, Monaco și Sedan. În februarie 2001 a creat o fază ideală pentru o victorie a lui OM cu PSG (pentru Bakayoko). Cu ajutorul celor cinci goluri marcate în cele câteva luni petrecute în Provence, echipa a supraviețuit și a rămas în prima ligă.

Ultima experiență de jucător a petrecut-o în Emiratele Arabte Unite. Acolo a reușit 13 goluri în 8 meciuri, pentru Al Jazira. Deși planul inițial era să joace pentru o echipă din Statele United – New York/New Jersey MetroStars. În vara anului 2002 și-a anunțat retragerea definitivă din fotbal. Apoi, în 2005, urmând să-și sărbătorească jubileul pe stadionul Velodrome înainte de a se dedica politicii.

Naționala Liberiei

De la debutul său la naționala Liberiei, Weah a bifat 75 de meciuri și 18 goluri în cei 20 de evoluție internațională. Eforturile pentru a promova națiunea sa la nivel sportiv au depășit barierele de fotbalist. George Weah a antrenat, a finanțat și a susținut din toate punctele de vedere echipa să-și depășească condiția. Cu toate acestea, calificările la Campionatul Mondial de Fotbal au fost ratate.

Totuși, Weah a bifat două participări la Cupa Africii pe Națiuni: 1996 și 2002 – în ambele fără să depășească granița grupelor, liberienii fiind eliminați rapid. Ultimul meci la echipa națională a fost împotriva Nigeriei, într-un amical aranjat special împotriva Nigeriei pe 11 septembrie 2018. George Weah a jucat la vârsta de 51 de ani, când avea deja șase luni petrecute ca președinte al țării. După meci, numărul 14 la națională a fost retras și publicul l-a aclamat la scenă deschisă.

De la balon la Baron

La sfârșitul celui de-al doiela război civil liberian, Weah și-a anunțat candidatura la alegerile prezidențiale din 2005 pentru prima funcție în stat. S-a creat Congresul pentru Tranziție Democratică pentru a-i susține candidatură. Figură publică extrem de populară, rivalii politici vedeau lipsa unei educații formale ca un handicap în a conduce țara. În contrast cu oponentul său educat la Harvard, Ellen John Sirleaf.

Pe lângă lipsa educației, Weah nu avea experiență recomandată în politică. Oponentul său fiind ministrul de finanțe în administrația Tolbert din anii 70, cu poziții ulterioare la City Bank, Banca Mondială sau Națiunile Unite. De asemenea, faptul că avea dublă cetățenie (franceză și liberiană) după experiența PSG a creat îndoieli publice. Detalii care au fost ignorate oficial de Comisia Electorală, permițându-i să candideze.

Primul tur l-a găsit cu un sufragiu de 28,3% din voutri, care i-a permis calificarea în turul doi. Din păcate pentru el, acesta a pierdut alegerile la aproape 20 de procente diferență în noiembrie, când a adunat doar 40,6% față de cele 59,4% ale doamnei Sirleaf. Ca la orice alegeri, Weah a dat vina pe posibile fraude, ducând apoi la apariția multor proteste pe străzile Monroviei. Situația tensionată nu a durat mult, Sirleaf fiind recunoscută ca președinte și alegerile fiind apreciate pentru transparență.

Călit ca sportiv, o înfrângere de moment nu înseamnă un drum pierdut. George Weah rămâne activ în politica din Liberia, întorcându-se din Statele Unite după o perioadă de studii la Universitatea DeVry din Miami. Acolo, George Weah a obținut o diplomă de licență în administrarea afacerilor. În consecință, în 2009, a candidat cu succes pe listele partidului format patru ani mai devreme ca senator pentru județul Montserrado.

George Weah Președinte!

Mulți au văzut în asta un preludiu pentru candidatura la alegerile prezidențiale din 2011, lucru care s-a adeverit pe jumătate. Weah a candidat pentru postul de vice-președinte alături de Winston Tubman împotriva doamnei Sirlea, care a fost realeasă. În 2014, a candidat din nou pentru același post din Parlament. Weah a fost ales cu un vot copleșitor în decembrie 2014, învingând la voturi pe fiul președintelui Robert Sirleaf.

După ce a adunat peste 99200 de voturi, 78% din totalul de 141 secții de votare, Weah a câștigat fără drept de apel. El a devenit primul atlet internațional liberian care reprezintă o circumscripție în parlamentul național. Nu a fost participant constant la sesiunile Senatului și nu a girat vreo lege specială. În aprilie 2016 și-a anunțat din nou candidatura pentru alegerile prezidențiale din 2017.

Coaliția pentru Schimbare Democratică l-a nominalizat oficial și după un tur câștigat cu 38,4% din voturi. George Weah a reușit pentru prima dată să câștige prima funcție în stat cu 60% în fața vicepreședintelui în funcție, Joseph Boakai. După ce a depus jurământul pe 22 ianuarie 2018, acesta a devenit al patrulea cel mai tânăr președinte în funcție din Africa. Astfel, a avut loc prima tranziție pașnică în țara sa după 74 de ani.

Reformele politice dorite de George Weah

La ceremonia de investitură, el a fixat ca obiective ale administrației sale următoarele:

• reformarea economiei
• combatarea corupției
• schimbarea în bine a nivelului de trai
• crearea unui sistem de educație performant

Prima măsură din mandatul său a fost scăderea salariului său cu 25%,. O săptămână mai târziu, George Weah a declarat că intenționează să schimbe politica rasistă din trecut, dorind ca și cetățenii non-Negi să fie cetățeni și să aibă proprietate privată.

Prima vizită oficială ca șef de stat a fost în Senegal, cu președintele Macky Sall. Prima vizită externă importantă în afara Africii a fost evident în Franța. Astfel, George Weah s-a întâlnit cu Emmanuel Macron, omologul său francez. Întâlnirea a abordat tema îmbunătățirii relației liberiano-franceză, dorind de asemenea ca francezii să ajute pentru dezvoltarea unui proiect sportiv în Africa. La eveniment au mai participat Didier Drogba, Kylian Mbappe și președintele FIFA – Gianni Infantino.

Nu uita că ți-am pregătit și poveștile altor figuri importante ale sportului rege. Toto Schillaci, Just Fontaine, Roger Milla sau Pichichi își au cu toții poveștile pe BETuri.ro. De la microbiști, pentru microbiști!