Profil de legendă – Giuseppe Meazza
Unul dintre cei mai complexi oameni din istoria fotbalului rămâne Giuseppe Meazza, a cărui moștenire este vie, el dând numele stadionului din Milano.
Pe lângă rezultatele și statisticile sale personale la nivel de fotbalist profesionist, fascinante rămân anecdotele ale cărui protagonist rămâne pentru eternitate. De la situații banale la probleme de viață și de moarte. Totul pornește din copilărie și continuă bariera vieții sportive, a cărui bornă rămâne faptul că e printre puținii jucători care au ieșit campioni mondiali de două ori consecutiv, toți fiind din Italia, la finalul anilor 30, chiar înainte de război. O viață de film cu sex, alcool și multă multă pasiune.
Print și cerșetor. Talentul primei vedete din fotbalul italian, Giuseppe Meazza
Născut în a doua jumătate a lunii august, într-o zi de 23, a anului 1910, Giuseppe avea să aibă o copilărie foarte grea, deoarece la doar șase ani a rămas orfan de tată. Acesta și-a pierdut viața în primul război mondial pe front în calitate de soldat. Astfel, Peppe avea să învețe de mic responsabilitatea vieții reale. Și-a ajutat mama, pe nume ei Ersilia di Mediglia, pe toată perioada copilăriei la munca de vânzare a fructelor din piață, începând în paralel și aventura din fotbal.
Deși s-a născut în cartierul popular al Milanului, Porta Vittoria, condițiile în care a crescut au fost mai mult decât modeste și efortul a rămas monoparental, date fiind condițiile istorice. Dar tocmai această anduranță l-a făcut să-și urmeze pasiunea – fotbalul. Sportul în care va ajunge cunoscut a început să-l joace desculț la niveul străzii, cu o minge improvizată din rufele sau cârpele motolite, formând o echipă locală – Maestri Campionesi. Giuseppe Meazza a primit permisiunea mamei pentru o carieră profesională abia la 12 ani.
Tot la acea vârstă, Peppino a primit prima pereche adevărată de ghete de joc la primul său club organizat, Gloria FC. Peste doi ani avea să-și vadă visul copilăriei spulberat. Fan AC Milan de mic, el a fost refuzat de aceștia din cauza înălțimii mici (1.69 m). A fost acceptat, în schimb, de rivalii istorici, Internazionale. Treptat avea să impresioneze atât pe teren, cât și în afara lui, fiind fascinat de carisma actorului Rodolfo Valentino.
Debutul în fotbalul mare
El a fost poreclit Il Balilla – Băiețelul de veteranul din lotul Interului și viitorul său coleg, Leopoldo Conti. Acesta era de părere că tânărul de 17 ani nu era suficient de copt și pregătit pentru presiunea primului lot. De altă părere a fost Arpad Weisz, antrenorul lui Inter, care a decis să-i ofere debutul lui Giuseppe Meazza la mijlocul lunii septembrie. Interesantă era asocierea copilului cu Balilla, care reprezenta organizația de tineret fascistă înființată în 1926. Aceasta recruta copii între opt și paisprezece ani.
Revenind la debutul lui Giuseppe Meazza, acesta a jucat prima dată la nivel profesionist într-un meci din Coppa Volta di Como la mijlocul lunii septembrie 1927. A reușit chiar o „dublă” într-o victorie cu 6-2 asupra celor de la Milanese Unione Sportiva. A fost evoluție care i-a atras aprecieri rapide din partea Gazzettei dello Sport – inteligent, proaspăt, rapid. Primele două sezoane au fost impresionante pentru un tânăr jucător, performanță la nivelul căruia s-a ridicat doar Altobelli în perioada anilor 80 – mai precis 45 de goluri în 62 meciuri!
Un talent precoce
La primul său sezon de Serie A, 1929-1930, acesta a ieșit golgheter cu 31 de reușite în 33 de partide. A fost un campionat pe care l-a și câștigat, fiind primul trofeu din palmaresul său. Un sezon mai târziu avea să reușească o premieră – repetată o singură dată în perioada aceluiași sezon – 5 goluri într-un meci: 9-1 cu Pistoiese în ianuarie 1929 și 9-0 cu Verona în martie 1929. Ambele goleade au avut loc pe teren milanez. O altă premieră cu aceeași desfășurare a fost tot în acel sezon – 6 goluri într-o partidă cu Venezia, 10-2!
Memorabilă va rămâne prima partidă jucată de Internazionale cu AS Roma pe teren lombard, terminată cu o victorie categorică cu 6-0 pentru milanezi. Mezza a marcat patru goluri, din care primele trei pe o distanță de doar trei minute în meci! De altfel, la meciul decisiv din ultima etapă a campionatului din 1930, a reușit o nouă triplă în meciul câștigat cu 3-0 în fața lui Genoa.
Următorii ani vor continua cu o evoluție impresionantă la nivel de club: 1
- 1930-31 – 24 de goluri
- 1931-1932 – 21 de goluri
- 1932-1933 – 20 de goluri
- 1933-1934 – 21 de goluri
- 1934-1935 – 18 goluri
Asta doar până la introducerea Cupei Italiei în calendar! Au fost mai exact 104 de goluri în 156 de meciuri, pe parcursul a cinci sezoane!
Giuseppe Meazza – De la campion local la campion mondial
În paralel, Giuseppe Meazza începea aventura sa la echipa națională, mai precis în prima parte a lunii februarie 1930, la Roma, împotriva Elveției. La vârsta de 19 ani, proaspătul internațional marca de două ori (min. 37 și min. 39), pentru a ajuta naționala Italiei să câștige cu 4-2, după ce era condusă cu două goluri la 19 minute după începutul partidei. O lună mai târziu avea să joace într-un meci cu Germania la Frankfurt. Meazza a reușit să marcheze din nou, de data asta pentru o victorie cu 2-0.
După trei luni avea să reușească prima victorie a italienilor la Budapesta, mai exact un 5-0 reușit de Italia. Giuseppe Meazza marca o triplă. Cu ocazia aceasta reușea la finalul anului să câștige primul trofeu cu echipa națională, Cupa Internațională a Europei Centrale. Este vorba despre o competiție interțări organizată între cele mai puternice reprezentative din Europa Centrală și de Est. În ianuarie 1931 avea să reușească o nouă triplă într-un meci amical cu Franța, câștigat cu 5-0.
A urmat o medalie de argint câștigată la a doua ediție de Cupă Internațională a Europei Centrală. Atunci a marcat două goluri, perioadă în care a evoluat ca vârf împins. Începând cu 1933, Giuseppe Meazza a fost repoziționat ca extremă-inter dreapta de selecționerul Vittorio Pozzo. Antrenorul a ales asta pentru a-i oferi mai mult spațiu de manevră colegului din echipă Angelo Schiavio. A fost mutare care s-a dovedit eficientă într-o victorie cu 3-1 în fața Germaniei la Bologna. Și va fi considerată inspirată și un an mai târziu la Cupa Mondială.
Prima Cupă Mondială din palmaresul lui Meazza
La Cupa Mondială din 1934, găzduită de Italia, Giuseppe Meazza a bifat toate meciurile pentru naționala țării sale. Într-un meci din luna martie, jucat la Milano, Italia a bătut Grecia cu 4-0 pentru calificare. Două goluri au venit din partea lui Peppe. Acesta avea să înscrie ultimul gol din meciul de deschidere cu Statele Unite, o victorie cu 7-1.
În meciul împotriva Spaniei, colegul său Ferrari a înscris împotriva lui Zamora, iar partida s-a încheiat 1-1. A fost nevoie de o rejucare o zi mai târziu. Rejucarea semifinalei l-a dus în istorie pe Giuseppe Meazza odată cu golul marcat în minutul 11 venit după o fază fixă. A fost un corner executat de sud-americanul naturalizat Raimundo Orsi.
Rezultatul a dus Italia în premieră în finala turneului suprem, pe stadionul din Roma în fața Cehoslovaciei. După terminarea minutelor regulamentare, scorul era 1-1. Meazza s-a dovedit mai mult decât inspirat, deși fusese accidentat. Cehii l-au presat mai ușor și asta le-a permis italienilor să aibă spațiu pentru golul victoriei, reușit de Schiavio.
Meazza a fost ales în cea mai bună echipă a turneului și a câștigat Balonul de Aur al ediției din 1934, premiul oferit celui mai bun fotbalist jucător pentru acel an. Un an mai târziu, avea să câștige pentru a doua oară în cariera sa trofeul continental, Cupa Internațională Central Europeană. Reușea asta alături de colegi precum Eraldo Monzeglio, Raimundo Orsi, Raffaele Costantino, Alfredo Pitto, Umberto Caligaris, Luigi Allemanda, Virginio Rosetta și Gianpiero Combi.
Turneul regional a fost desființat odată cu anexarea Austriei de către Germania, la jumătatea lunii martie din 1938. Giuseppe Meazza a rămas în topul celor mai multe prezențe și goluri – 17 partide și 8 reușite în competiție pentru echipa națională a Italiei.
Trofeele se tot adună
Revenind la echipa de club, ultimii patru ani la Internazionale au reprezentat perioada în care a reușit să câștige încă două campionate, o cupă a Italiei în 1939. În acest interval, Giuseppe Meazza a ieșit cel mai bun marcator al primei ligi în campionat în 1930, 1936 și 1938.
După titlul câștigat la începutul anilor 30, a urmat o perioadă de secetă în campionat, unde a terminat pe locul 5 în 1931, și de patru ori consecutiv pe locul 2. Inter și Meazza au participat în Cupa Mitropa, sau cum era denumită în acea vreme Cupa Europei Centrale, fiind finalist în 1933, perioadă în care a ieșit golgheter de trei ori în 1930 (7 goluri), 1933 (5 goluri) și 1936 (10 reușite). Până la finalul anilor 30, a mai așteptat două sezoane – locul 4 în 1936 și locul 7 în 1937.
În aceeași perioadă a apărut Cupa Italiei care a ridicat numărul de meciuri și goluri ale lui Giuseppe Meazza. El a reușit să mai câștige de încă două ori titlul în 1938 și 1939. În acest răstimp, a bifat încă o performanță remarcabilă într-un meci, 5 goluri într-o victorie cu Bari. Se întâmpla asta pe când purtau numele de Ambrosiana. Această performanță a fost urmată de o triplă o săptămână mai târziu de Lucchese.
Ultimele două sezoane la Milan au fost petrecute într-o stare de confuzie, din cauza unei accidentări, dar per total, până în 1940, avea să marcheze cel mai mult în sezonul 1937-38 – 28 de goluri în toate competițiile, și să joace cel mai mult în ediția 1935-36 – 31 de meciuri, cu un total de 72 de reușite în 113 meciuri.
Giuseppe Meazza – De la căpitan la mentor și legendă
Mondialul francez din 1938 l-a surprins pe Giuseppe Meazza în postura de căpitan al Italiei, fiind prezent pe teren în fiecare meci. Un moment interesant s-a înregistrat în semifinala contra Braziliei. La scorul de 1-0 pentru Italia, europenii au primit o lovitură de pedeapsă după un fault al lui Domingos da Guia la Piola. Imediat ce Meazza și-a luat poziția pentru execuție, cu puțin înainte de șut, pantalonii i-au căzut și elasticul de la ei s-au rupt. Dar acesta le-a ținut cu mâna stânga și a reușit să înscrie!
La finalul meciului, italienii reușeau să câștige cu 2-1 și să bifeze a doua finală de Cupă Mondială consecutiva. Urma o partidă decisivă în care adversari aveau să fie maghiarii. Din nou, Peppe a ieșit în evidență, creând fazele de gol pentru cei doi marcatori din prima repriză, Silvio Piola și Gino Colaussi.
Primul gol l-a creat după o scurtă pasă rapidă spre Colaussi pentru 1-0 și al doilea, după ce a simulat un șut, amețind doi fundași și pasând ușor la finalizare spre Piola. Tot Meazza a participat și la golul 3.
Mai exact, cu 10 minute înainte de pauză, un schimb rapid de minge între Ferrari și Meazza a făcut ca ultimul să-i pase lui Colaussi. Nemarcat, acesta avea să reușească dubla pentru 3-1 după prima repriză.
Piola a declarat după finalul turneului în care a marcat 5 goluri că evoluția lui bună s-a datorat celor doi colegi din atac, Giuseppe Meazza și Giovanni Ferrari.
Ultimul meci internațional al lui Peppe a venit la nouă ani de la debut în luna iulie a anului 1939, o victorie cu 3-2 la Helsinki, împotriva Finlandei.
Perioada AC Milan
Retras din echipa națională, Giuseppe Meazza a revenit la fotbalul de club unde avea să joace la clubul favorit din copilărie, AC Milan. Acolo a petrecut două sezoane, dar fără prea mare reușite. În prima ediție, 1940-1941, milanezii au terminat pe locul 3 în campionat. Peppe a bifat 15 partide și 6 goluri în toate competițiile. În sezonul următor, „diavolii” au coborât mai jos, cu locul 10 în Serie A. Milanezii au reușit, în schimb, să joace o finală de Cupă, pierdută cu 4-1. în fața lui Juventus. Per total, Giuseppe Mezza a jucat 34 de meciuri și a reușit 5 goluri.
Giuseppe Meazza la Juventus Torino
După o experiență de peste 14 ani în Lombardia, Giuseppe Meazza a încercat o nouă provocare, probabil cea mai interesantă, cea de a purta tricoul lui Juventus Torino. Cu „Bătrâna Doamnă” a terminat pe locul 3 .Meazza a reușit să joace 27 de meciuri și să înscrie 10 goluri. Printre „victime” s-au numărat Genoa, Fiorentina, Bologna, Roma, Atalanta și chiar Internazionale. Interesant sau nu, debutul său a fost chiar în fața lui Torino, la care se transferase recent Mazzola senior, dar aventura avea să fie întreruptă de al doilea război mondial.
Antrenor-jucător pe vreme de război și după
O competiție desfășurată pe timp de război, care nu a fost recunoscută oficial drept campionat statistic până în 2002, ediția din 1944 îl va găsi din nou la o altă echipă. De data aceasta într-o postură cu totul nouă, antrenor jucător la Varese în liga a doua. Acolo a bifat 20 de meciuri și 7 goluri, iar după război, din acea postură avea să se întoarcă în Lombardia la a treia echipă ca importanță, Atalanta din Bergam. Echipa facea parte din seria de nord a primei ligi, după reluarea competițiilor interne.
La noua sa echipă a continuat noua sa postură de antrenor-jucător între sfârșitul lunii noiembrie 1945 și mijlocul lunii ianuarie 1946. A fost o perioadă în care a terminat pe locul 9 a bifat 14 meciuri și două goluri. La Inter avea să-și petreacă ultimul sezon ca jucător profesionist în ediția 1946-1947, cu 17 meciuri și două goluri. El a continuat la Internazionale până în 1948 doar ca antrenor, salvând-o în două rânduri de la retrogradare.
Viața nu se încheie când nu mai ai mingea
O viață personală văzută controversată de mulți în tinerețe, datorită unui stil boem asemănător starurilor de film pe care le idolatriza, Giuseppe Meazza a iubit băutura și femeile în tinerețe. În perioada sa de la echipa națională era singurul care avea permisiunea să fumeze pe terenul de fotbal. El avea și obiceiul de a petrece cel puțin o noapte la un bordel înaintea unei partide importante. O anecdotă aparte rămâne o pățanie când s-a trezit lângă două domnișoare și a fost nevoit să găsească un taxi în pijamale. Norocul său a fost că stătea aproape de stadion și a ajuns cu cinci minute înainte de start.
Odată cu înaintarea în vârstă, Meazza s-a maturizat în jurul anului 1939, când s-a logodit și căsătorit cu Rita Gallone. Cu aceasta care a avut două fetițe – Silvana și Gabriella, rămânând văduv apoi până la sfârșitul vieții odată cu decesul ei în 1966.
Un alt lucru interesant este că dictatorul Benito Mussolini a făcut tot posibilul să-l aducă la Lazio, dar acesta a refuzat într-un mod elegant. Mai ales că avea statutul de campionul mondial.
În centrul unei tranziții personale de la un fotbalist de remarcă la noul statut de antrenor, întoarcerea lui Meazza la Internazionale ca antrenor-jucător a dus la cea mai proastă clasare din istorie de la apariție sa de până atunci – locul 12 – cu 22 victorii, 19 înfrângeri și 7 egaluri în 48 de partide. Președintele Carlo Masseroni a decis să nu mai continue cu acesta și personajul care avea să dea numele stadionului din Milano se găsea șomer, fiind nevoit să-și caute de lucru în afara regiunii.
Giuseppe Meazza și aventura în Turcia
Norocul avea să vină însă din Turcia. De acolo a venit cea mai neașteaptă ofertă din partea lui Beșiktaș, acceptată cu greu de acesta. Giuseppe Meazza a fost nevoit să se mute la Istanbul cu soția și cei doi copii, fiind printre primii italieni care au antrenat în Asia Mică. După cum recunoștea într-un interviu, el își asuma caracterul neliniștit și că nu era făcut pentru o viață normală. Dar noul statut de părinte l-a obligat să se adapteze la noua realitate și să fie responsabil.
Giuseppe Meazza a declarat apoi că experiența turcă i-a lăsat amintiri frumoase și prietenii de neuitat. El a păstrat o serie de reviste în arhivă, care vorbeau bine de el. Diferența de limbaj a făcut inițial meseria să fie mai grea. Dar el a inventat un limbaj de lucru bazat pe fluierat, prin care comunica spre fundașii laterali (cel stângă – o dată și cel dreapta – de două ori)!
Perioada lui pe banca lui Beșiktaț nu a fost lungă, el petrecând doar cinci luni la Istanbul. Prima divizie a fost suspendată între 1947 și 1950, Giuseppe Meazza reușind să activeze doar la nivel local în Liga de Fotbal a Istanbului. Acolo a terminat sub Galatasaray și peste Fenerbahce. El a participat într-o serie de meciuri amicale cu englezii de la Charlton sau Austria Viena. La cea din urmă partidă a și intrat pentru ultima oară pe un teren de fotbal în calitate de jucător.
Reîntoarcerea în Peninsulă
Nu a avut nevoie de mult timp ca să fie rechemat în țara sa natală. Din nou la o echipă din Serie A, aflată în a doua jumătate a clasamentului, Pro Patria. Pentru Giuseppe Meazza avea să fie cea mai lungă experiență legată la un club de fotbal în cariera sa de antrenor. El a reușit să salveze echipa de la retrogradare în ambele sezoane petrecute.
În primul sezon a reușit victorii cu 3-0 în fața Fiorentinei, 1-0 cu Lazio, 6-1 cu Torino. Dar a suferit și o înfrângere usturătoare în fața Milanului, 7-1. În doilea sezon la fel – un 2-0 cu Internazionale, 3-1 cu Roma dar și 0-7 cu Juventus sau 0-8 cu Palermo. În timpul unui an de pauză din antrenorat, acesta a bifat o prezență în distribuția unui film – Milano miliardaria – 1951. Acolo avut-o drept colegă de platou pe Sophia Loren, aflată atunci la început de carieră (17 ani)!
Următorii ani avea să devină prepatorul fizic al echipei naționale, ocupându-se în paralel și de echipa olimpică de fotbal a Italiei între 1952 și 1953. Cu ultima a participat la ediția finlandeză din 1952. Italia a învins cu 8-0 pe SUA în primul tur. Dar a Squadra Azzurra a fost eliminată de viitoarea campioană olimpică a acelei ediții, Ungaria, cu 3-0. Vorbim despre o națională aflată la cea mai bună generație din istorie. Până la finalul anilor 50, avea să se întoarcă din nou, pentru ultima oară la clubul său, Internazionale.
Eternitatea se consemnează în istorie și stadioane
Trebuie menționată conjunctura specială în care acesta a ales să vină, exact la primele sezoane după preluarea conducerii și patronului de către Angelo Moratti, seniorul. Mai precis, în ediția 1955-1956, Giuseppe Meazza a venit odată cu etapa a 13-a și a stat pe banca tehnică a milanezilor până la finalul sezonului. Acesta a reușit un surprinzător loc 3. A fost un sezon în care a reușit două victorii în derbiul milanez, cu același scor de 2-1. În cealaltă ediție, 1956-1957, Meazza a venit în ultimele patru etape, terminând pe locul 5.
Din acea perioadă, cei mai evidențiați jucători au fost elvețianul Vonlanthen, suedezul Skoglund sau sud-americanul Massei. Pentru o scurtă perioadă după acea experiență de la prima echipă a venit rândul de a împărtăși dn experiența sa tinerilor și juniorilor ce veneau din urmă. Unul dintre aceștia avea să fie Sandro Mazzola, pe care l-a luat sub aripa sa. În el a regăsit trauma comună a pierderii timpurie a tatălui, convingându-l să semneze cu echipa de seniori.
Până la sfârșitul vieții avea să rămână în sfera fotbalului ca și specialist pentru ziarele de profil. Giuseppe Meazza a fost martor la depășirea recordului de goluri la echipa națională de către Gigi Riva. Cu puțin înainte de a împlini 69 de ani, Giuseppe Meazza a murit din cauza unei tumori pancreatice.
Giuseppe Meazza, un nume pentru totdeauna
În semn de recunoaștere, la mai bine de jumătate de an de la decesul lui Peppe Meazza, la începutul lunii 1980, municipalitatea milaneză a decis să ofere stadionului San Siro din Milano un nume alternativ. Acesta urma să fie folosit atunci când echipa sa de căpătâi, Internazionale, juca pe teren propriu. Giuseppe Meazza a intrat astfel în eternitate, depășind granițele băiatului care bătea mingea desculț fără a avea bani de mâncare. Și care a ajuns apoi dublu campion mondial într-o epocă în care fotbalul a devenit mai mult decât divertismentul așteptat, o scăpare neașteptată.
Geniul iubit de presă și de public, cu 216 goluri înscrise în Serie A, cel mai tânăr marcator care a atins suta de goluri în Serie A, marcator a peste 500 de goluri în toate meciurile – oficiale și amicale, Giuseppe Meazza va rămâne cel mai bun jucător al generației sale și văzut de mulți probabil superlativul fotbalului italian. Citește pe site și despre alte legende ale fotbalului italian – Roberto Baggio, Dino Zoff, Toto Schillaci sau Paolo Rossi! Am pregătit și un articol destinat marelui sportiv român – Ivan Patzaichin. Spor(t) în toate!
