Profil de Legendă – Gareth Barry

Citește aici totul despre cariera jucătorului cu cele mai multe prezențe în Premier League, Gareth Barry!

Începuturile lui Gareth Barry. O decadă în slujba unui club incapabil să-i ofere un statut legendar

Născut în a doua jumătate a lunii februarie din 1981, Gareth Barry a avut șansa de a crește într-un oraș cu ieșire la mare. Mai precis în zona coastei de sud a Angliei, în Hastings, unde avea o plajă mare. Un nume important în viața sa avea să fie Michael Standing, cu care avea să înceapă împreună fotbalul la Brighton & Hove Albion ca juniori la doar 10 ani în 1991. Cei doi au semnat împreună cu Aston Villa în aceeași zi din 1997. Aveau apoi să devină cei mai buni prieteni și mai ales colaboratori, mai ales după 2009, când Standing a devenit impresarul său după terminarea parteneriatului cu Alex Black.

Pe lângă Michael, el a mai avut rude care au jucat fotbal în familie. Nepotul său, Bradley Barry a fost un jucător profesionist. La fel ca fratele său, Marc. Acesta avea să moară în iulie 2018 într-un accident de mașină. Revenind la momentul definitoriu din carieră, Gareth Barry avea să semneze ca junior cu Aston Villa de la Brighton în 1997, alături de Standing. A fost o mutare controversată. Oficialii clubului care l-a legitimat pe Ștefan Iovan în anii 90, cerea 2,5 milioane de lire sterline pe cei jucători!

Debutul la profesioniști și primul gol pentru Gareth Barry

Federația a venit cu o propunere de compromis în care clubul Brighton primea 2,4 de milioane de lire în cazul special în care Barry și Standing bifau meciuri internaționale pentru naționala Angliei, ca urmare a unor clauze contractuale. După un sezon la echipa de rezerve și cu academia clubului din Birmingham, Barry a bifat primul meci la echipa mare în primele zile ale lunii mai din 1998. Se întâmpla într-o victorie cu scorul de 3-1 pe terenul lui Sheffield Wednesday. Acesta a intrat după pauză în minutul 49 în locul lui Ian Taylor.

Un an mai târziu, Gareth Barry avea să spargă gheața la nivel de goluri marcate. Mai precis, spre sfârșitul lunii aprilie din 1999. El avea să intre din nou ca rezervă după pauză în locul accidentatului Dion Dublin. Gareth Barry a finalizat atunci faza creată în cross de Steve Stones 12 minute mai târziu, reușind primul gol din cariera de jucător profesionist. Barry a închis atunci tabela într-o victorie cu 2-0 în fața lui Nottingham Forest pe Villa Park. Totodată, el avea să fie titular în finala Cupei Angliei din 2000 jucată pe fostul stadion Wembley. A fost o partidă pierdută cu 1-0 în fața lui Chelsea. Un alt meci important bifat de acesta a fost în august 2001. Atunci Villa a învins cu 5-2 pe FC Basel la general în finala Cupei Intertoto, fapt care i-a oferit șansa de a avea un sezon european mai lung.

Meci testimonial la doar 26 de ani!

Luna noiembrie a anului 2007 s-a creat contextul potrivit pentru ca Aston Villa să-i ofere lui Gareth Barry un meci testimonial. Gareth Bary avea atunci doar 26 de ani! Se întâmpla asta semn de recunoaștere a celor 10 petrecuți de mijlocașul de închidere la club.

În primăvara lui 2008, la începutul lunii aprilie, Barry a reușit să-și ajute echipa să treacă de o serie negativă. El a înscris într-o partidă câștigată cu 4-0 în fața lui Bolton Wanderers, marcând două goluri (primele din acel sezon) și reușind două pase decisive.

De altfel, la acel moment, el se apropia de cifra rotundă de 400 de meciuri adunate pentru Aston Villa, fiind cel mai longeviv jucător al echipei din Birmingham. Cu șase luni înainte, într-o partidă cu Bolton Wanderers de la sfârșitul lunii octombrie din 2007, Barry a devenit cel mai tânăr jucător care a ajuns la cifra de 300 de partide în Premier League. Se întâmpla asta la doar 26 de ani și 247 de zile. Gareth Barry l-a depășit atunci pe Frank Lampard de la Chelsea.

Gareth Barry și transferul ratat la Liverpool

O lună mai târziu, în mai, Liverpool a făcut o serie de oferte una după alta pentru transferul lui Barry. Toate refuzate de Aston Villa! Jucătorul și-a exprimat atunci frustrarea față de decizia antrenorului său Martin O'Neill. L-a criticat și l-a acuzat pe acesta că nu are nicio intenție să-l păstreze la club. Gareth Barry își exprima atunci dorința de a juca pentru Liverpool ca să participe în Liga Campionilor. Managerul a negat și Barry a fost pedepsit disciplinar pentru acel interviu.

Telenovela a continuat, căci clubul din Liverpool a insistat cu o ofertă de 15 milioane de lire sterline. Cu doar trei mai mică decât prețul de pornire cerut de Aston Villa. Dar și aceasta a fost refuzată. Steve Finnan a fost oferit ca o piesă de schimb inclusă în pachetul de transfer. Din păcate, Gareth Barry a fost deposedat de banderola de căpitan. Dar și amendat cu salariul pe două săptămâni și suspendat de la antrenamentul cu prima echipă a celor de la Villa.

Rămas la clubul din Birmingham, el avea să participe la un sezon de Cupa UEFA. Barry a jucat în „dubla” cu Fimleikafelag Hafnarjardar, în care a marcat într-o victorie cu scorul de 4-1. Aceasta a fost prima reușită a acestuia într-o competiție europeană după opt ani!

Un final nu foarte reușit de aventură la Villa

La mijlocul lunii septembrie din 2008, el avea să bifeze a 400-a apariție într-un cadru oficial pentru Aston Villa. Se întâmpla într-o partidă în Cupa UEFA din deplasare pe terenul celor de la Litex Lovech. Gareth Barry a marcat atunci din penalty într-o victorie cu 3-1. El avea să repete isprava, marcând încă o dată într-o victorie a englezilor cu Ajax Amsterdam, într-o victorie cu 2-1.

Din cauza situației sale cu transferul și nesiguranța următoarei destinații, antrenorul i-a luat definitiv banderola și i-a înmânat-o fundașului central Martin Laursen pentru restul sezonului 2008-2009. O accidentare a danezului avea să-i aducă șansa revenirii statutului de lider lui Barry în luna ianuarie din 2009. Per total, el a adunat 441 de meciuri pentru Aston Villa, înscriind 52 de goluri pentru ei.

Barry la City, Everton și West Bromwich. Între albastru, bleu și culori de zebră

Începutul verii l-a găsit pe Gareth Barry semnând un contract pe cinci sezoane cu Manchester City în valoare de 12 milioane de lire sterline. I s-a oferit numărul 18. Mulți dintre fanii lui Aston Villa au criticat decizia lui Gareth Barry. Asta dacă ei erau conștienți că aceasta era motivată în mare parte din dorința de a evolua în grupele Ligii Campionilor. Cu toate asta, jucătorul le-a trimis prin intermediul ziarului o scrisoare de mulțumire pentru susținerea lui în cei zece ani. El a afirmat că era timpul pentru o nouă provocare și o nouă ocazie de a-și demonstra potențialul.

Debutul său la echipa din Manchester s-a consemnat în etapa de deschidere al noului campionat, contra lui Blackburn Rovers. Gareth Barry a jucat toate minutele într-o victorie cu scorul de 2-0. Prima reușită în Premier League pentru noua echipă a venit tocmai în derbiul orașului contra celor de la Manchester United de pe Old Trafford din a doua jumătate a lunii septembrie din 2009. El a dus scorul la 1-1 atunci, dar City a pierdut pe final de meci cu 4-3.

Totuși, el avea să se revanșeze trei zile mai târziu. Mai precis, o lovitură de cap într-o partidă de Cupa Ligii cu Fulham Londra. A fost suficient cât să ducă din scorul la 1-1. City avea să câștige în prelungiri și să meargă mai departe în competiție. La mijlocul lunii februarie din 2010, cu o săptămână înainte de a 29-a aniversare, a jucat toate minutele și a adus un punct prin golul egalizator din remiza cu Stoke City. El avea să fie titular și în finala Cupei Angliei, când i-a învins din nou pe aceiași adversari, cu scorul de 1-0.

Primul titlu din carieră și primul pentru City după foarte mult timp

Primul gol din noua ediție de campionat, 2011-2012, a venit în a doua jumătate a lunii august într-o victorie cu scorul de 3-2 în fața lui Bolton Wanderers. Prima eliminare directă a venit după Revelion în primele zile ale lunii ianuarie din 2012. Se întâmpla într-o victorie din campionat cu Liverpool, câștigată cu scorul de 3-0. În acel sezon, mijlocașul la închidere a prins 34 de meciuri în Premier League, luând primul titlu de campion cu clubul din cariera sa. A fost și primul pentru City după 44 de ani!

Spre mijlocul lunii decembrie din 2012, Gareth Barry a fost acuzat oficial pentru comportament nesportiv de către Federația Engleză de Fotbal. A fost mai apoi să fie amendat cu suma de 8.000 de lire sterline și suspendat un meci pentru ofensa adusă. Mai precis, a fost vorba despre dialogul necivilizat cu un arbitru.

Gareth Barry la Everton

Nouă luni mai târziu avea să fie împrumutat la Everton, pe o perioadă de un an. El a debutat a mijlocul lunii într-o victorie cu 1-0 pe teren propriu în campionat cu Chelsea. Atunci l-a blocat pe Samuel Etoo să marcheze un gol ca și făcut, fiind numit apoi omul meciului.

Mai târziu în aceeași lună, el avea să devină al 10-lea jucător din istoria Premier League care să ajungă la cifra rotundă de 500 de meciuri. Borna avea să fie atinsă într-o victorie cu scorul de 3-2 în fața lui Newcastle United.

Gareth Barry avea să înscrie primul său pentru cea mai veche echipă din Liverpool într-o victorie cu 2-1 în fața lui Hull City la mijlocul lunii octombrie. Închizătorul avea să reușească și un gol de la mare distanță într-o victorie cu 2-0 în fața lui Norwich City.

Nu i-a fost greu să se impună în prima echipă a lui Everton pe linia de mijloc. Gareth Barry a făcut pereche până la finalul sezonului cu James McCarthy. De asemenea, el a reușit să creeze cele mai multe pase din tot lotul lui Everton în acea perioadă. Și-a ajutat astfel echipa să adune un număr record de 72 de puncte în nou format de Premier League. „Caramelele” aveau să termine sezonul pe locul 5. Pe de altă parte, Gareth Barry a fost avertizat de zece ori pe perioada acelui sezon. A fost cel mai prost sezon al său din punct de vedere disciplinar la nivel de club.

O nouă tinerețe sau o altă bătrânețe – drumul ireversibil spre final de carieră

Din vara lui 2014, Gareth Barry a ales să se transfere permanent și definitiv la Everton. El a semnat o înțelegere pe trei ani venind din postura jucătorului liber de contract. Pe finalul anului, de Boxing Day, el avea să îl faulteze pe Steve Nzonzi, primind un cartonaș galben într-o înfrângere cu scorul de 0-1 în fața lui Stoke City, pe teren propriu. A devenit astfel primul jucător din istoria Premier League care a primit 100 de cartonașe galbene.

Gareth Barry avea să fie eliminat direct cu două minute înainte de finalul partidei din deplasare cu Chelsea, din februarie 2015, pentru un fault la Willian. Atunci s-a creat un meleu unde a fost confruntat de Branislav Ivanovici, partida fiind la scorul de 0-0 în acel moment. Pe final Everton avea să piardă cu 1-0. Nu avea să rămână însă ultima eliminare din era sa de la echipa din Liverpool. El a mai fost eliminat în prelungirile unei înfrângeri cu 2-1 pe terenul lui Arsenal în luna octombrie din 2015. Atunci a primit al doilea cartonaș galben pentru un fault la Kieran Gibbs.

Barry atinge borna de 600 de meciuri!

După o victorie cu 2-1 a lui Everton în fața lui Manchester City în prima manșă a semifinalelor din Cupa Ligii din ianuarie 2016, antrenorul spaniol Roberto Martinez l-a descris pe Barry ca fiind unul din cei mai buni jucători din istoria fotbalului englez. Două luni mai târziu, avea să intre din nou în istorie, în sferturile de finală ale Cupei Angliei, într-o victorie cu scorul de 2-0. Atunci a fost avertizat pentru o confruntare cu Diego Costa, care la rândul său a primit un cartonaș galben – al doilea, fapt ce i-a provocat eliminarea. Englezul, la rândul său eliminat, a negat că ar fi fost mușcat de gât.

Un alt record avea să-l reușească în luna mai din 2016, când Everton a întâlnit pe Sunderland. A bifat atunci a 572-a partidă de Premier League. Patru luni mai târziu avea să devină al treilea jucători din istoria Premier League care să atinge borna de 600 de meciuri în prima ligă engleză sub noul format, după Ryan Giggs și Frank Lampard.! Se întâmpla asta la partida împotriva lui Middlesbrough de la mijlocul lunii septembrie 2016. A fost un meci în care Gareth Barry a reușit să egaleze în urma unei lovituri de colț într-o victorie cu 3-1.

Barry la WBA

Începând cu mijlocul lunii august din 2017, Gareth Barry a avut șansa de a rămâne în Premier League la o altă echipă de tradiție, West Bromwich Albion. El a debutat câteva zile mai târziu într-o victorie cu 1-0 pe terenul lui Burnley, atrăgând aprecierile lui Tony Pulis. Acesta l-a descris ca fiind ”fantastic”. Spre sfârșitul lunii avea să primească pentru prima dată banderola de căpitan, odată cu a 633-a prezență în Premier League. Astfel a fost depășit recordul lui Ryan Giggs (632), într-o înfrângere pe terenul lui Arsenal, scor 0-2. Gareth Barry a intrat atunci în topul celor mai folosiți jucători englezi de după cel de-al doilea război mondial.

O accidentare avea să-l aducă în sezonul 2018-2019 la o pauză prematură. Aceasta avea să-i facă pe cei de la West Bromwich Albion să-l elibereze de sub contract în luna iulie din 2019. După ce s-a recuperat, clubul și-a manifestat dorința de a semna din nou cu el trei luni mai târziu. Dar o clauză din înțelegerea precedentă prevedea ca fostul său Everton să primească o sumă adițională dacă primea o prelungire de contact. El avea să semneze în noiembrie ca să se retragă la finalul sezonului. După 680 de partide și 54 de goluri marcate!

Gareth Barry la națională – un internațional discret, dar aproape omniprezent timp de o decadă

Gareth Barry a reprezentat echipa națională a Angliei la nivel de copii și juniori, evoluând pentru reprezentativele U16 și U18. El și-a făcut apoi debutul la echipa de tineret împotriva Cehiei în 1998, adunând mai bine de 27 de meciuri între 1998 și 2003. Vorbim despre un record de prezențe la acea vreme, care avea să fie depășit de James Milner. Barry a primit prima șansă și convocare la naționala de seniori din partea selecționerului Kevin Keegan. Acesta l-a ales ca o variantă reală pentru turneul final de la Campionatul European, înlocuindu-l pe Jason Wilcox, accidentat.

Din păcate, închizătorul nu a prins niciun minut din meciurile englezilor. Asta chiar dacă a debutat pentru selecționata lui Keegan într-un meci de pregătire înaintea Europeanului din 2000 împotriva Ucrainei. Prima partidă ca titular în tricoul britanicilor a venit într-o remiză cu Franța, scor 1-1, de la începutul lunii septembrie. Gareth Barry a prins un meci ca rezervă intrată după pauză, în repriza secundă a primului meci de calificare al englezilor pentru Campionatul Mondial din 2002. A fost ultima partidă oficială disputată pe vechiul stadion Wembley.

Ignorat de Eriksson, regăsit de McLaren

La puțin timp, Keegan și-a dat demisia și a fost înlocuit cu interimarul Howard Wilkinson. Acesta l-a adus în lotul englezilor pe Barry ca o soluție de fundaș stânga. El a jucat pe acel post într-o partidă de calificare din Finlanda. O scurtă perioadă s-a întors la naționala de tineret, după numirea permanentă a suedezului Sven-Goran Eriksson. Suedezul avea să-l facă pe închizător să aleagă un compromis în vederea concurenței de pe postul de fundaș stânga – Ashley Cole și Wayne Bridge, prima și a doua variantă la nivelul echipei naționalei. Cu toate acestea, Gareth Barry avea să prindă lotul Angliei pentru meciurile amicale din luna mai a anului 2003 cu Africa de Sud și Serbia & Muntenegru.

La începutul noului an, în luna februarie a lui 2007, Barry avea să revină după un exil internațional de patru ani. Se întâmpla asta grație noului selecționer și înlocuitor al lui Eriksson – Steve McClaren. Barry nemaifiind convocat pe restul perioadei suedezului de pe banca tehnică!

Primul meci din noua eră a venit într-o partidă amicală cu Spania, când a intrat la începutul reprizei secunde ca rezervă în locul lui Steven Gerrard. Barry a jucat cea mai mare a timpului pe partea stângă a zonei de mijloc. Avea apoi să coboare în defensivă ca fundaș stânga când Stewart Downing a fost introdus pe teren. Englezii au pierdut cu scorul de 1-0. Trei luni mai târziu avea să se evidențieze într-o partidă a selecționatei engleze, câștigată cu 3-1 în fața Albaniei. El a creat faza primului gol reușit de britanici în acea partidă de Alan Smith.

20067, un an de grație pentru Gareth Barry

De altfel, anul 2007 a reprezentat un moment important în viața sa personală. Barry s-a căsătorit cu iubita sa din copilărie, Louise, în vară. Spre sfârșitul ei, în luna august, el avea să aibă onoarea să fie printre puținii jucători din istoria fotbalului englez care să poarte tricoul naționalei, atât pe fostul stadion Wembley, cât mai ales pe noua arenă reconstruită Wembley în vederea noilor finale europene și a Olimpiadei din 2012. El a intrat ca rezervă în locul lui Michael Carrick într-o partidă amicală împotriva nemților.

Barry a continuat să evolueze în centrul liniei de mijloc în partida cu Israel de la începutul lunii septembrie. A fost atunci adus ca variantă de înlocuire pentru accidentatul Owen Hargreaves. În acel meci a creat două pase decisive de gol. El și-a păstrat poziția de pe teren și în meciul cu Rusia. A avut o evoluție sigură și impresionantă alături de Steven Gerrard.

Vine și primul gol internațional!

Cu Estonia avea să fie cel mai bun om al meciului, partida contând pentru campania de calificare la Campionatul European din 2008. Schimbarea de selecționeri, în acest caz italianul Fabio Capello avea să-l aducă pentru partida cu Elveția din februarie 2008. Gareth Barry a evoluat în primul meci al peninsularului. El a continuat să fie chemat în primăvară într-o altă partidă amicală din deplasare de pe terenul Franței de la finalul lunii martie. Barry a spart gheața la nivel de goluri internaționale împotriva lui Trinidad & Tobago, la începutul lunii iuni. A completat atunci o triplă premieră personală. A prins chiar și banderola de căpitan a naționalei Angliei în a doua repriză a partidei cu nr. 20 în tricoul naționalei.

Barry avea să prindă majoritatea meciurilor până în vara lui 2009, adunând alte 10 partide internațional. În ultima dintre aceste partide a reușit să înscrie al doilea gol internațional la a 13-a convocare. Atunci a transformat în gol un cross și o fază creată de Steven Gerrard. El avea să fie din nou căpitanul naționalei într-o partidă amicală cu Egipt pe Wembley, câștigată cu scorul de 3-1.

O generație talentată, dar fără trofeu!

Totuși, o accidentare la gleznă în timpul unui meci pentru Manchester City l-a făcut incert pentru turneul final de Campionatul Mondial din 2010. Barry a fost inclus totuși în lotul lărgit de 23 de jucători. El a ratat prima partidă. Dar avea să joace în restul de trei partide, inclusiv toate minutele în faza eliminatorie cu Germania. A fost un meci pierdut cu 4-1 la Bloemfontein, fiind eliminat cu naționala Angliei din competiție. La începutul lunii februarie din 2011, el a primit din nou banderola de căpitan pe finalul de meci cu Danemarca, după ce Frank Lampard și Ashley o purtaseră pe parcursul meciului.

Pe final de an, în noiembrie 2011 avea să bifeze 50 de selecții într-o victorie cu Spania într-o partidă amicală. Câteva zile mai târziu marca golul cu nr. 2000 al naționalei Angliei pe plan internațional într-o victorie cu 1-0 cu Suedia într-o partidă amicală.

Gareth Barry a fost convocat în lotul pentru Campionatul European din 2012, dar o accidentare musculară l-a scos din discuție pentru prezența la turneul final. Totuși a fost forțat aproape jumătate de oră în a doua repriză. Atunci a fost introdus după pauză într-o partidă amicală cu Norvegia de la Oslo de la finalul lunii mai din 2012. A strâns în total 53 de meciuri și trei goluri pentru selecționata Albionului.

Concluzii

Sperăm că ți-a plăcut profilul nostru pentru Gareth Barry. Vezi totul și despre Alan Shearer, cel mai bun marcator din istoria Premier League. Citește mai multe și despre legendarul Gary Lineker. Dar și despre George Best, cel mai bun jucător nord-irlandez din istorie. Nu rata profilul lui Sparta Praga, viitorul adversar al FCSB din Champions League. Spor(t) în toate!