Profil de legendă – Alan Shearer
Citește aici totul despre cel mai bun marcator din istoria Premier League, legendarul Alan Shearer!
Alan Shearer – Începuturi. De la perspectiva fierarului industriaș la talentul anilor 90
Născut în suburbia din nordul zonei metropolitane a orașului Newcastle – Gosforth, la mijlocul lunii august din 1970, Alan Shearer a crescut într-o familie tipică din acea regiune, muncitorească. Este fiul unui muncitor la fabrica de șlefuire a metalului, de la care a moștenit numele și Anne, mama sa. Tatăl său l-a încurajat încă de mic să joace fotbal, iar juniorul a continuat să practice sportul inclusiv la școală.
Primii ani cu balonul de rotund i-a petrecut pe străzile orașului său natal. El a evoluat de cele mai multe ori ca mijlocaș ofensiv pentru că devenea mult mai implicat în jocuri. Alan Shearer avea să conducă echipa școlii din postura de căpitan și să ajute selecționata școlilor din orașul Newcastle să câștige un turneu de șapte echipe pe St. James Park. Avea apoi să alăture ca jucător amator celor de la Wallsend Boys Club.
Ca mulți dintre tinerii fotbaliști din zonă, Alan Shearer avea să fie reperat de un scouter inspirat. Jack Hixon, trimis de cei de la Southampton să caute tineri talentați în zonă, l-a chemat pe tânărul Alan Shearer să facă pregătirea de vară cu echipa de tineret a Sfinților. A fost o perioadă de transformare și educație profesională pentru viitorul golgheter englez. Deși a dat probe la echipe de primă ligă precum West Bromwich Albion, Manchester City și Newcastle United, fiind acceptat de toate, el a preferat să aleagă clubul care i-a dat prima șansă. Southampton i-a oferit un contract în aprilie 1986.
Debutul în prima ligă și primul record
După doi ani de acomodare atât cu sistemul profesionist de fotbal, cât și cu rigorile unui club de fotbal pus la punct, la juniori, Alan Shearer avea să-și facă debutul pentru Southampton pe finalul lunii martie 1988. Se întâmpla partidă de primă ligă cu Chelsea, când a intrat pe parcursul meciului. Două săptămâni mai târziu avea să atragă atenția la primul meci al său pe stadionul de casă, The Dell. Acolo a înscris o triplă și a ajutat echipa să învingă cu 4-2 pe Arsenal. A devenit astfel cel mai tânăr jucător care reușea să înscrie trei goluri într-o partidă de primă ligă. La doar 17 ani și 240 de zile! A depășit astfel recordul lui Jimmy Greaves, care dura de mai bine de 30 de ani!
Tânărul atacant a terminat sezonul cu trei goluri înscrise în cinci meciuri. La finalul acestuia a semnat un contract de profesionist. În ciuda startului fulminant, el a fost tratat ca orice jucător tânăr fiind folosit gradual și treptat la prima echipă. A terminat cu 10 meciuri fără gol în noul sezon.
Un jucător puternic, golgheter în devenire
Una din calitățile cu care Shearer s-a remarcat de-a lungul carierei a fost puterea sa fizică, pe care și-a dezvoltat-o în perioada de început de la Southampton. Asta l-a ajutat să aibă o posesie sigură de balon și să le ofere oportunități colegilor sale. Din poziția de vârf între două vârfuri pe bandă, sau interi care mereu erau puși în mișcare de faze, Rod Wallace și Matt Le Tissier, el a marcat trei goluri în 26 de apariții în sezonul 1989-1990. În următorul a reușit 4 goluri în 36 de meciuri.
Deși nu era un marcator înnăscut, era practic în jocul echipei și acest lucru a fost apreciat de fani. Aceștia l-au numit în 1991 pe Alan Shearer cel mai bun jucător al clubului pentru acel an. Începând cu mijlocul acelui an, el devenise un membru al lotului național de tineret pentru turneul de la Toulon din Franța. Acolo a reușit să impresioneze, cu șapte goluri în patru meciuri.
Prima selecție pentru Alan Shearer
Ediția 1991-1992 avea să-l scoată la înaintare pe Alan Shearer, cu 13 goluri în 41 de meciuri oficiale. A fost o performanță care i-a adus o convocare. Nu la echipa de tineret, ci la prima selecționată! Acolo a marcat la debut, fiind apoi asociat cu multe transferuri de vară, inclusiv la Manchester United. El a refuzat orice zvon pe această temă, dorind să continue noul sezon din toamna lui 1991 cu Southampton. A rezistat astfel tentației de a semna cu unul din cele două cluburi pretendente la campionat. Cel mai speculat transfer, la Liverpool, care a câștigat Cupa Angliei în acel an, nu a dus nicăieri.
La mijlocul anului 1992, antrenorul său de la Southampton, Ian Branfoot a devenit cel mai popular antrenor din fotbalul englez. Asta pentru că primea telefoane constante de la cluburi care doreau jucători fără pretenții mai mari decât ofertele pe care le primeau. Deși a acceptat că o vânzare era inevitabilă, tot el a declarat că ei dictau prețul și nu invers. În consecință, în vara lui 1992, Alan Shearer a fost vândut la Blackburn Rovers pe o sumă de 3,6 milioane de lire. În pachetul de transfer a fost inclusiv și David Speedie. Shearer pleca după patru ani la Southampton, cu o zestre de 43 de goluri în 158 de meciuri oficiale.
Alan Shearer & Blackburn Rovers. Sau locomotiva primului fenomen din noua Premier League.
După ce a avut o prezență relativ timidă în rândurile Angliei în campania de calificare pentru Campionatul European din 1992, Shearer a devenit protagonistul celui mai mare transfer din fotbalul englez la acea perioadă. Clubul istoric Blackburn Rovers a plătit pe el 3,6 milioane de lire. Deși Alex Ferguson a insistat mult în acea vară, diferența au făcut milioanele lui Jack Walker de la Blackburn. Acesta a reușit să îl aducă pe tânărul atacant din Newcastle pe Ewood Park. Iar restul e istorie!
La mijlocul lunii august 1992, debutul primului sezon de Premier League în noul format al primei divizii engleze avea să aducă un jucător sinonim cu ideea de jucător legendar în prim plan. Alan Shearer marca o dublă împotriva lui Crystal Palace cu două lovituri din marginea careului. El a ratat apoi jumătate din primul sezon cu Blackburn din cauza unei accidentări urâte suferite la ligamentul anterior drept cruciat.
Cu 16 goluri înscrise în cele 21 de meciuri disputate, Alan Shearer a devenit un jucător de bază atât la club, cât mai ales la națională. Acolo a marcat al doilea său gol internațional într-o victorie cu 4-0 în fața Turciei (4-0), meci din cadrul campaniei de calificare pentru Campionatul Mondial. Din păcate, între ianuarie și mai, Shearer a fost nevoit să lipsească din cauza unei accidentări grave. Astfel, șansele naționalei Angliei la turneul final mondial au scăzut semnificativ datorită lipsei de formă.
Titlul se apropie!
Revenit la echipă și pus la punct fizic pentru ediția 1993-1994, atacantul a punctat mai mult decât satisfăcător pe tabela de marcaj, cu 31 de goluri în 40 de meciuri care i-au făcut pe cei de la Blackburn Rovers vice-campioni naționali. Performanțele lui aveau să-i aducă titlul de Fotbalistul Anului din partea Asociației Presei Sportive pentru acel sezon. Pe plan internațional, englezii au ratat calificarea la turneul final al Cupei Mondiale din 1994. Cu toate astea, vârful a reușit încă trei goluri la zestrea internațională înainte de cel mai bun și de succes sezon intern din cariera sa de jucător.
Alan Shearer și titlul de campion!
Venirea lui Chris Sutton la Blackburn Rovers avea să formeze în sezonul 1994-1995 unul din cele mai puternice parteneriat din istoria clubului și a fotbalului englez. Alan Shearer și-a depășit marja cu 34 de goluri. Alături de cele 15 reușite de Sutton, clubul din Lancashire a reușit să câștige campionatul englez în fața rivalilor de proximitate de la Manchester United. Se întâmpla tocmai în ultima etapă! Cuplul ofensiv a primit porecla de SAS (Shearer And Sutton), care era asociată trupelor speciale britanice.
De asemenea, cu această ocazie, Shearer a gustat pentru prima dată experiența fotbalului european în Cupa UEFA, marcând în manșa a doua a „dublei” cu Trelleborgs FF din Suedia, în fața cărora a pierdut. Evoluția a fost recompensată de sindicatul fotbaliștilor profesioniști cu titlul de cel mai bun jucător al anului. Ziarele îl descriau ca eroul sportiv al clasei muncitoare, apropiat de imaginea fantezistă a personajului de benzi desenate – Roy of the Roves, o revistă populară în anii 80.
Ca orice club aflat la o performanță prea mare pentru dimensiunea lui cosmică, Shearer nu a putut să fie din nou campion. El a reușit, în schimb, să termine din nou în topul clasamentului golgheterilor, cu 31 de goluri în 35 de meciuri. Asta în condițiile în care noul sezon avea doar 38 de meciuri! Blackburn Rovers a terminat pe locul 7. Măcar Pădurarii trecuseră prin experiența Ligii Campionilor după titlul câștigat în 1995. El a marcat un singur gol în cele șase meciuri, de la 11 metri într-o victorie cu 4-1 în fața lui Rosenborg, în ultima etapă a grupelor. Blackburn a terminat respectiva grupă pe locul trei.
Primul la 100 în Premier League
În a doua jumătate a lunii septembrie din 1995, el avea să-și depășească bariera psihologică de 100 de goluri înscrise pentru Blackburn Rovers în toate competițiile. Se întâmpla asta după o triplă într-o victorie cu 5-1 pe teren propriu cu Coventry City în Premier League. Golul 100 pentru Shearer în Premier League a venit în penultima zi din an, în fața lui Tottenham. Era primul jucător care atingea această bornă!
Per total el avea să bifeze 112 de goluri în Premier League și 130 în toate competițiile pentru Blackburn Rovers. Ultimele reușite au venit în jumătatea lunii aprilie din 1996, când a bifat o dublă într-o victorie pe teren propriu cu Wimbledon, scor 3-2. La nivelul naționalei, forma lui Shearer nu a fost la fel de bună ca la club. El a avut o serie de 12 meciuri fără goluri marcate până la turneul final al Campionatului European! Din cauza unei accidentări, avea să rateze ultimele trei etape de campionat!
Alan Shearer la Newcastle United. Sau, mai bine zis, nicăieri nu e mai bine c-acasă!
După Europeanul din 1996, Manchester United și Real Madrid au încercat fiecare să-l semneze pe Shearer, încercând să vină cu oferte cât mai mare. Dar oficialii acestora, președintele lui Manchester, Martin Edwards și apoi președintele lui Real Madrid, Lorenzo Sanz au afirmat că Blackburn Rovers refuzau ca Shearer să plece pe Old Trafford sau Santiago Bernabeu. Într-un final, el avea să se întoarcă acasă, la echipa copilăriei sale, Newcastle United și rivala la titlu a lui Manchester.
La sfârșitul lunii iulie din 1996, pentru o sumă care a depășit orice record mondial în ceea ce privește transferul de jucători, 15 milioane de lire sterline (echivalentul a 30 de milioane de lire astăzi), nouarul s-a întors acasă la vice-campioana națională din Premier League, Newcastle United. Era o echipă antrenată de unul din eroii săi fotbalistici, Kevin Keegan. Debutul în campionat la noua echipă l-a avut pe terenul celor de la Everton, la mijlocul lunii august 1996.
Golgheter din nou, dar fără titlu la echipa de suflet
Forma de la Blackburn a continuat și la Newcastle United. Alan Shearer avea să fie din nou cel mai bun marcator din campionat, a treia oară la rând consecutiv, cu 25 de goluri în 31 de meciuri de primă ligă. A primit, evident, o nouă distincție de cel mai bun jucător al anului din partea sindicatului fotbaliștilor profesioniști. Asta în ciuda unei accidentări care l-a forțat să rateze șapte meciuri.
Cea mai bună evoluție a lui în sezonul 1996-1997 avea să vină la începutul lunii februarie 1997, când Newcastle era condusă cu 3-1 în ultimul sfert de oră pe teren propriu cu Leicester City, în campionat. Shearer a întors de unul singur scorul cu o triplă târzie care a dus victorie cu 4-3 pentru Newcastle United. Din păcate, echipa a ratat titlul de campioană pentru a doua la rând, cu Keegan dându-și demisia undeva în mijlocul sezonului, iar atacantul avea să sufere o nouă accidentare curând.
Chinuit de accidentări
Mai precis, a fost vorba de o accidentare la ligamentul câlcâiului într-un meci de pregătire pe Goodison Park înaintea noului sezon care avea să-l limiteze la 17 prezențe și două goluri. A fost o performanță reflectată și la nivelul echipei, care a terminat pe locul 13 în Premier League. Pentru a-l ajuta să depășească situația fizică, fizioterapeutul clubului, Paul Ferris a apelat la metode destul de neortodoxe și improvizate. Acesta a folosit terenul de pregătire de la Universitatea Durham, punând șase bănci una lângă alta și obligându-l pe Alan Shearer să stea pe acestea și să facă cumpăna pe un picior.
În orice caz, United, antrenată de fostul antrenor al lui Shearer de la Blackburn Rovers, Kenny Dalglish, a avut un parcurs bun în Cupa Angliei. Atacantul a reușit să înscrie golul decisiv într-o victorie din semifinale cu Sheffield United pentru a duce echipa în finală de pe Wembley. Din păcate, Coțofenele au ratat trofeul fără să marcheze în fața lui Arsenal Londra, pierzând cu 2-0.
Episodul cu Neil Lennon
Un incident în timpul unei partide cu Leicester City avea să-i aducă suspendarea pentru câteva meciuri din partea Federației, după ce înregistratea video a arătat că l-a lovit intenționat pe Neil Lennon la cap!
Situația avea să se complice inutil și să se termine la fel de abrupt. Oficialul de la centru nu a luat nicio acțiune față de Alan Shearer și toate acuzațiile federațiilor au fost anulate. Asta mai ales după ce Lennon a declarat pe proprie răspundere în apărarea atacantului! Fostul șef al Federației Engleze de Fotbal din acea perioadă, Graham Kelly, a spus că el amenințase că se retrage din lotul Angliei pentru Mondialul din 1998 dacă forul ar fi continuat cu acuzațiile și suspendarea aferentă.
Următorul an l-a ferit de accidentări, o situație destul de rară și binevenită pentru Shearer. Acesta și-a îmbunătățit forma în sezonul 1998-1999 ajungând la 14 goluri în 30 de meciuri de campionat. El l-a înlocuit apoi pe Rob Lee la statutul de căpitan. Din păcate, schimbările de antrenor au dus la o clasare pe locul 13, cu Ruud Gullit înlocuindu-l pe Kenny Dalglish chiar la începutul sezonului. Vârful a ajutat echipa să ajungă a doua oară în finala Cupei Angliei și să califice echipa în noul sezon de Cupa UEFA;
El a marcat de două goluri în semifinala cu Tottenham Hotspur și apoi a pierdut finala cu Manchester United cu 2-0. Atunci, Diavolii au vânat și au reușit tripla.
Primul roșu din carieră!
Noul sezon i-a adus primul cartonaș roșu din carieră tocmai la a 100-a apariție pentru Newcastle United. După ce l-a pus rezervă într-un derby pierdut cu Sunderland, olandezul de pe bancă – deloc popular cu fanii Coțofenelor și-a dat demisia. El a fost înlocuit cu veteranul de 66 de ani, Bobby Robson.
Gestul de a-i oferi banderola nu a fost destul cât să îmbunătățească o relație antrenor – jucător/căpitan, predestinată să fie rece. Asta mai ales după ce olandezul devenise nepopular cu fanii după ce l-a pus rezervă pe Shearer. Un lucru interesant a fost faptul că Bobby Robson încercase să-l aducă pe vârful englez la FC Barcelona încă din 1997, făcând o ofertă de 20 de milioane de lire.
Alan Shearer și Bobby Robson – sau un parteneriat de vis cu cel mai plăcut antrenor din lume.
Odată cu refuzul lui Dalglish de-a-l ceda, s-a creat astfel posibilitatea ca Shearer să fie omul de care avea nevoie când Bobby Robson avea să vină la Newcastle United. La primul meci oficial al acestuia ca antrenor, vârful cu banderolă a reușit numai puțin de cinci goluri într-o victorie cu 8-0 în fața lui Sheffield Wednesday! Cei doi au doi astfel echipa departe de zona retrogradării, spre mijlocul clasamentului. Dar și să ajungă până în semifinalele Cupei Angliei. Acolo aveau să fie opriți din nou de Chelsea. Shearer a ratat un singur meci de campionat și s-a limitat la doar 23 de goluri.
Ediția 2000-2001 avea să-i fragmenteze forma cu o serie de accidentări și frustrări. El s-a retras din fotbalul internațional după turneul final al Campionatului European din 2000 pentru a se focusa pe cariera de la echipa de club. Asta după ce reușise doar cinci goluri în 19 meciuri de campionat. Următorul an a fost mult mai bun, 23 de reușite în 37 de partide de campionat. Și o clasare pe locul 4 – cea mai bună din 1997 încoace. A fost o poziție care a dus la o calificare în următorul sezon de Liga Campionilor.
Unul din cele mai memorabile incidente din acel sezon a fost eliminarea lui Roy Keane după o confruntare fizică în derby-ul câștigat de Newcastle United cu 4-3 în fața lui Manchester United disputat în septembrie 2001. Alan Shearer a văzut pentru a doua oară un cartonaș roșu în carieră, după ce a dat lovit cu cotul un adversar de la Charlton Athletic.
Coțofenele în Liga Campionilor
Ediția 2002-2003 din Liga Campionilor a văzut întoarcerea nouarului și a lui Newcastle United. Coțofenele au început greoi, dar apoi au revenit tare din urmă. După trei meciuri pierdute în primele etape de grupă, un gol cu Dinamo Kiev și viitoare victorii cu Juventus și Feyenoord ajutat echipa engleză să meargă mai departe. Alan Shearer avea apoi să marcheze o triplă împotriva lui Bayer Leverkusen și o dublă cu Internazionale Milano. Asta a dus cota lui de goluri marcate la șapte. Asta pe lângă cele 17 deja reușite în 35 de meciuri de campionat. Shearer a reușit un total de 25 în tot sezonul. Echipa a terminat pe 3 în campionat și a bifat implicit o nouă participare europeană.
Cu o nouă șansă de a demonstra potențialul european, Newcastle a ratat șansa de a merge mai departe. Shearer a fost protagonistul unei ratări importante la seria loviturilor de departajare cu Partizan Belgrad din turul trei de calificare. În schimb, englezii au fost nevoiți să se mulțumească doar cu Cupa UEFA. Cele șase goluri ale lui Shearer a ajutat echipa să ajungă până în semifinalele competiției. Acolo, Alan Shearer and Co au foști scoși din drumul spre finală de francezii de la Olympique Marseille.
În pierdere de turație
Deși a bifat 22 goluri în 37 de apariții, echipa nu a mers mai departe în Liga Campionilor. Datorită locului 5 care a plasat-o din nou în Cupa UEFA. Ediția 2004-2005 se anunța ca fiind ultimul său sezon înainte de retragere. Mai ales că forma lui de atunci era din ce în ce mai slabă. Alan Shearer a reușit să înscrie doar 7 goluri în 28 de meciuri cu Patrick Kluivert partener în atac. Asta nu a dus la decât o poziție mai sus decât locul 14. În cupele europene, Coțofenele au reușit să ajungă până aproape de finalul primăverii din aprilie. Newcastle a fost eliminată de finalista Sporting în Cupa UEFA. Apoi și de Man United în semifinalele Cupei Angliei.
El reușise în vara acelui an să înscrie o triplă cu israelienii de la Hapoel Bnei Sakhnin. Alan Shearer a avut atunci o serie impresionantă de 11 goluri în cupele europene, plus încă unul în Cupă. Mijlocul anului 2005 l-a făcut să-și regândească viitorul imediat. El a amânat retragerea după ce a fost convins de noul antrenor Graham Souness. A rămas ca antrenor-jucător până la finalul următorului sezon. A coninuat să evolueze în ediția 2005-2006, moment în care avea să depășeacă legenda clubului, Jack Milburn. Era vorba mai precis de recordul său semicentenar de 200 de goluri pentru Newcastle (fără cele de război).
Peste 200 goluri la Newcastle!
Alan Shearer a reușit golul 201 într-o partidă cu Portsmouth pe teren propriu de la începutul lunii februarie 2006, în Premier League. A devenit astfel cel mai marcator al clubului în toate competițiile. La mijlocul lunii aprilie 2006, cu doar trei etape rămase, Shearer a suferit o întindere urâtă la ligamentul colateral medial din genunchiul stâng după o ciocnire în timpul unei victorii în fața lui Sunderland. Nu a mai putut evolua în niciun meci după. Atunci a reușit ultimul gol (206) și ultima apariție (395) pentru Newcastle United, reușind în ultimul sezon din carieră 10 goluri în 32 de meciuri.
Shearer – un bun național prea greu și târziu de apreciat la vremea lui
Cariera internațională a vârfului născut în Newcastle a început în 1990 cu prima convocare la lotul de tineret englez din partea lui Dave Sexton. A fost o perioadă în care a înscris 13 meciuri în 11 partide, un record greu de egal și în prezent. Nu e de mirare că ambițiile atacantului, corelate cu forma sa de la club, au dus după aceea la o promovare destul de rapidă în lotul naționalei mari de către selecționerul Graham Taylor. Se întâmpla într-o victorie cu 2-0 în fața Franței în februarie 1992, când a și marcat.
Evoluția nu l-a ajutat să devină imediat o soluție indispensabilă, făcându-și o apariție mai târziu în echipa a doua și apoi a fost pregătit să-l înlocuiască pe Gary Lineker în atac, după ce acesta s-a retras din fotbalul internațional după Campionatul European din 1992. Alan Shearer a jucat intermitent în campania de calificare pentru Cupa Mondială din 1994, dar din cauza accidentărilor și a rezultatelor echipei, englezii nu au mers mai departe în turneu.
Evoluție de top pentru Alan Shearer la Euro 1996
Momentul 1996 s-a dovedit unul pozitiv pentru Shearer și echipa națională a Angliei, englezii fiind calificați direct ca gazde. De asemenea, atacantul venea după o secetă de 12 meciuri fără gol marcat în tricoul englez în ultimele 21 de luni. El avea în acel moment un total de 5 goluri în cele 23 de apariții. Totuși, Alan Shearer a reușit să înscrie în minutul 22 din primul meci cu Elveția, repetând isprava cu Scoția în a doua etapă și două goluri cu Olanda în victoria cu 4-1, ajutându-și naționala să meargă mai departe în sferturi.
De această dată, britanicii au fost mult mai bine marcați de spanioli. Ei au avut nevoie de o serie de lovituri de departajare pentru a merge mai departe după o remiză albă în timp regulamentar și prelungiri. Shearer a reușit să înscrie primul gol pentru englezi, în timp ce spaniolii au ratat două lovituri, ducând echipa engleză în semifinala cu Germania. Din nou, nouarul s-a făcut remarcat cu un gol marcat în primele trei minute, anulat de un gol reușit de germani care a adus din nou la 11 metri. Germania avea să se bucure de această șansă în ciuda faptului că atacantul a marcat, dar ratarea lui Southgate avea să scoată Anglia din competiție.
Cele cinci goluri ale lui Shearer l-au făcut golgheterul competiției și alături de colegii săi David Seaman și Steve McManaman au fost incluși în echipa aleasă de UEFA pentru acea ediție a turneului.
Căpitan la Cupa Mondială din 1998
Noul selecționer, Glenn Hoddle i-a dat banderola de căpitan la partida cu Moldova din campania de calificare pentru Mondialul din 1998, în septembrie 1996, meci în care a marcat. În meciul următor cu Polonia a marcat de două goluri. Cu cele 5 goluri din campania de calificare, acesta a reușit să se califice la turneul final din Franța, bifând de asemenea goluri cu Georgia și Polonia. Pentru el sezonul 1997-1998 a fost unul dificil la națională, dar s-a recuperat în timp util să joace la turneul final al Campionatului Mondial.
Cu Michael Owen în locul lui Teddy Sherringham ca partener de atac, Alan Shearer a reușit să înscrie primul gol al turneului pentru englezi, în victoria cu 2-0 din debutul competiției cu Tunisia, singurul succes în grupe.
Drama cu Argentina
Următorul adversar avea să fie un rival cu care britanicii au avut o istorie recentă nefericită, Argentina, în faza eliminatorie. Shearer a reușit să înscrie golul egalizator în prima repriză. Din păcate, eliminarea timpurie din a doua repriză a lui David Beckham avea să afecteze mult starea de spirit a echipei. Asta deși pe finalul meciului Sol Campbell a marcat un gol cu capul care ar fi fost câștigător. Asta dacă nu l-ar fi anulat arbitrul din cauza unui fault cu cotul la portarul advesar Carlos Roa. Scorul s-a terminat 2-2 după timpul regulamentar și prelungiri, ajungându-se la loviturile de departajare. Acolo unde Shearer a înscris din nou, dar degeaba după șutul lui David Batty apărat de Roa.
Odată cu participarea Angliei la acel turneu s-a încheiat și pagina de istorie a atacantului în cadrul competiției. Aceasta a fost singura Cupă Mondială la care a participat! Shearer a continuat să marcheze, reușind în septembrie 1999 prima și singura triplă în tricoul naționalei într-un meci cu Luxemburg, din calificările pentru Europeanul din 2000. Englezii au prins un baraj cu Scoția. Au câștigat ambele manșe cu rivalii lor britanici pentru a se califica mai departe la turneul final European.
Ultimul meci, cu România!
Pentru Alan Shearer, însă, vârsta începea să-și facă simțită prezența, fiind aproape de 30 de ani. El și-a anunțat de altfel intenția de a se retrage din fotbalul internațional după turneul european din 2000.
Shearer nu a reușit să înscrie în meciul de deschidere cu Portugalia, pierdut cu 3-2. Dar s-a revanșat cu Germania, pe care a învins-o cu 1-0 la Charleroi, asigurând prima victoria a acestor în fața vecinilor europeni de la finala Cupei Mondiale din 1966 încoace. Pentru a rămâne în competiție, englezii aveau nevoie de un egal cu România în ultimul meci din grupe. Atacantul englez reușise să înscrie de la punctul cu var pentru englezi intrând la pauză cu un avantaj de 2-1. Dar România a revenit și a câștigat cu 3-2. Britanicii au părăsit competiția. Alan și-a terminat astfel cariera internațională. Au fost 63 de meciuri sub culorile Angliei, cu 30 de goluri. 34 de partide dintre cele internaționale au fost cu banderola de căpitan.
Alan Shearer și caracteristicile care l-au făcut un mare atacant
Văzut de mulți drept unul din cei mai buni atacanți ai generației sale și unul din cei mai buni jucători ai campionatului englez, Alan Shearer a fost descris de multe ori ca un vârf englez clasic. Asta datorită staturii sale, puterii fizice, capacitatea de a lovi atât cu capul și cu piciorul. Abilități care i-au oferit un profil de atacant înnăscut. Din cele 206 de goluri la Newcastle, 49 au fost marcate cu capul, aproape un sfert.
La începutul carierei, Southampton, el a jucat un rol mai creativ, creând șanse de joc și spații pentru colegii din atac. El a evoluat mai mult ca mijlocaș, mult mai intens și mai activ în jocul echipei. Alan Shearer a primit doar două cartonașe roșii și 59 de cartonașe galbene de-a lungul unei cariere de aproape 20 de ani. A fost o perioadă în care a reușit să devină un atacant care ținea bine de minge. Și care reușea să se impună în duelurile individuale cu adversarii la fazele ofensive.
Shearer s-a consacrat ca un executant prolific de lovituri de pedeapsă atât la echipele de club, cât la echipa națională. El a bifat 45 de reușite pentru Coțofene, când era prima variantă pentru echipă. Cu 56 de goluri din 67 de încercări, el a rămas cel mai eficient executant de lovituri de la 11 metri din istoria Premier League. Shearer a reușit și cinci goluri din lovituă liberă directă, o caracteristică deloc surprinzătoare, fiind cunoscut pentru precizia șuturilor din afara careului sau în urma jocului deschis.
Există viață și după fotbal. Sau timpul trece și fără să ții de balonul rotund
Shearer și-a întâlnit viitoare soția Lainya în perioada când acest juca la Southampton, locuind împreună cu părinții ei în oraș în timpul celui de-al doilea an la club. Ca mai apoi să se căsătorească în iunie 1991 la Biserica St. Iosif. Ei au trei copii împreună. Alan Shearer și-a descris soția ca fiind o persoană tăcută și rezervată, inconfortabilă cu atenția publică pe care faima o aduce inevitabil. De asemenea, refuzul de a merge la Juventus sau Barcelona s-a legat de dorința de a-și educa copii în propria țară și nu în străinătate.
Pentru o scurtă perioadă în 2006 a avut funcția onorifică de ambasador sportiv al clubului Newcastle United. Începând cu primăvara anului 2009, el a început cursurile pentru obținerea licenței Pro UEFA. Din cauza dorinței sale de a se bucura o perioadă de viață între momentul retragerii și începerii meseriei de antrenor, Alan Shearer a refuzat orice ofertă venită în acest sens. Singura dată când s-a dezis a fost în 2008. Atunci a fost secundul lui Kevin Keegan și Joe Kinnear între februarie și noiembrie la Newcastle United.
O foarte scurtă carieră ca antrenor…
Într-o zi surprinzătoare pentru numiri serioase, pe 1 aprilie 2009, Shearer avea să devină antrenorul principal al lui Newcastle United pentru următoarele opt meciuri rămase ale sezonului. El a preluat pe termen interimar sarcinile de la Chris Houghton. Asta în timp ce managerul general Joe Kinnear era în convalescență după operația la inimă. Venirea lui a provocat plecarea lui Dennis Wise de la conducerea clubului.
Primul meci a coincis cu o înfrângere cu 2-0 în fața ui Chelsea pe teren propriu. Alan Shearer a reușit primul său punct abia la mijlocul lunii aprilie într-o remiză cu Stoke City în deplasare, scor 1-1. Andy Carroll a marcat atunci golul egalizator. După o înfrângere cu Tottenham și o remiză cu Portsmouth, a venit prima victorie a sa cu Newcastle. A fost un succes Middlesbrough, scor 3-1. Au fost puncte care au ridicat temporar echipa din zona retrogradării. Din păcate, pericolul avea să rămână până în ultima etapă din mai.
…terminată cu o retrogradare!
Toate partidele se disputau în același timp. Newcastle United avea în față perspectiva de a fi retrogradată în liga secundă, alături de Hull City, Middlesbrough și Sunderland. Era situație care i-ar fi întrerupt șirul de 16 ani consecutivi în prima ligă. După o înfrângere cu 1-0 pe terenul celor de la Aston Villa, din cauza unui autogol marcat de Damien Duff, Coțofenele au retrogradat alături de rivalii locali Middlesbrough și West Bromwich Albion. Sunderland și Hull City au rămas.
Shearer obținuse în cele opt meciuri doar cinci puncte dintr-un maxim de 24, iar situația lui pe banca tehnică nu avea să mai continue. Chris Hughton a revenit pe banca tehnică pentru a readuce echipa în prima ligă. A fost o performanță obținut rapid după ce Newcastle United a terminat prima în liga secundă din 2010.
