Profil de legendă – Silvio Piola
Curios să citești mai multe despre cel mai prolific marcator din istoria Serie, Silvio Piola? Aici ai toate informațiile despre cariera sa. Spor(t) în toate!
Silvio Piola – Începuturi. De la o familie de negustori la comerțul mingii pe gazonul verde
Născut la finalul lunii septembrie din 1913, în orașul Robbio, Silvio Piola (pe numele lui întreg și Gioacchino Italo) a crescut într-o familie de negustori abili de produse textile, aceasta fiind meseria celor doi părinți, Giuseppe Piola și Emilia Cavanna, originari din Vercelli.
El a avut un frate mai mare (1909-2001), care a renunțat la cariera sa sportivă din cauza unui defect de vedere care l-a obligat să poarte ochelari și să devină contabil. Mama sa a fost sora portarului de la Pro Vercelli, Giuseppe Cavanna. Acesta a jucat un rol important în creșterea omului și viitorului sportiv care avea să fie nepotul său. De asemenea, vărul lui Silvio Piola, Paolino a fost și el fotbalist profesionist.
Tânărul Silvio Piola a studiat școala elemenatară la Galileo Ferraris și apoi la Institutul Tehnic Cavour. De la opt ani a început să fie din ce în ce mai activ în sfera fotbalului. El a fost folosit în postura de mezzala – jucătorul de mijloc mereu activ atât în ofensivă, cât și în defensivă, pe la care trec toate pasele. Tot atunci a devenit căpitanul echipei de fotbal a institutului. El a jucat în aceeași echipă cu Teobaldo Depetrini și Pietro Ferrarisi.
La 12 ani, cei trei aveau să accepte invitația unui patron de butic / magazin sportiv pe nume Bernasconi, care dorea să pună bazele unei echipe de tineret, Veloces. Noua echipă a obținut rapid rezultate surprinzătoare. Această formație a reușit să depășeacă mult mai cunoscuții jucători ai academiei lui Pro Vercelli. Veloces a ajuns chiar până în finala campionatului de juniori la debut! Ei au jucat ultimul act la Marina di Pisa și au pierdut cu 3-1 în fața copiilor de la Roma, câștigând apoi campionatul italian la Genoa.
Pasul spre seniori la doar 16 ani
Trei ani mai târziu Silvio Piola avea să fie adus la centrul de copii și juniori al celor de la Pro Vercelli. Acolo a câștigat campionatul Allievi, de tineret, alături de cei doi menționați mai sus. Cei doi oameni de decizie din cadrul echipei, căpitanul Mario Ardissone și antrenorul Joszef Nagy au luat decizia ca Silvio Piola să fie promovat la prima echipă, la 16 ani.
Mijlocul lunii februarie din 1930, avea să marcheze debutul lui Silvio la profesioniști. Se întâmpla asta pe terenul lui Bologna, într-un meci terminat la egalitate, 2-2. În acel duel, Piola a oferit o pasă decisivă pentru Giuseppe Seccatore. Silvia Piola a mai prins câteva meciuri până la finalul campionatului. El a fost apoi integrat în lotul echipei pentru un turneu amical în care a prins un meci cu Red Star la Paris. De altfel, francezii au fost prima victimă a sa, marele atacant italian reușind primele sale goluri ca profesionist.
Impresia lăsată la acel meci a fost decisivă pentru a-l promova la rangul de jucător de bază ai lotului pentru sezonul 1930-1931. Promovarea lui a fost aprobată inclusiv de președintele lui Pro Vercelli, Secondo Ressia. Acesta l-a văzut jucând a văzut în el potențialul pe care niciun alt atacant central nu l-a mai avut. Primul gol oficial avea să îl marcheze în fața lui Lazio la începutul lunii noiembrie 1930.
Piola devine motorul lui Pro Vercelli
Un episod interesant s-a petrecut la începutul lunii februarie 1931. Piola a avut șansa la sfârșitul acelei ierni să-i înscrie trei goluri unchiului și mentorului său, Giuseppe Cavanna. Se întâmpla într-o partidă Pro Vercelli – Napoli. Silvio Piola a încheiat primul sezon al său la profesioniști cu 13 apariții ca titular. Impactul său a fost suficient de pozitiv cât să-i permită clubului să termine pe locul 10 în prima ligă. Asta deși echipa avea dificultăți financiare și bugetare enorme.
De asemenea, startul noului sezon a fost unul nefericit. Piola a suferit o accidentare gravă la mijlocul lunii octombrie din 1931. Se întâmpla un meci pe teren propriu cu Pro Patria, când a fost faultat de un fundaș advers pe nume Paolo Agosteo. Acesta i-a provocat o fractură în regiunea tibio-peronală astralgică. Piola a insistat să se întoarcă pe teren două săptămâni mai târziu cu Triestina. Asta deși i s-a recomandat un repaus fizic de aproape 40 de zile! Ambiția lui a dat roade, reușind să marcheze golul echipei într-o remiză, 1-1.
Un golghter precoce
În a doua jumătate a lunii noiembrie avea să marcheze 4 goluri într-o victorie cu 5-4 pe terenul Alessandriei. Silvia Piola avea astfel să doboare recordul vremii în ceea ce privește numărul de goluri marcat de un fotbalist într-o singură partidă. Presa începuse să fie din ce în ce mai laudativă la adresa lui, fiind dat exemplu în comparație cu veteranii. Silvia Piola era deja apreciat pentru clasa lui, șutul și bucuria de a juca fotbal.
Per total, în primele două sezoane relevante din anii 30, edițiile 1931-1932 și 1932-1933, Silvio Piola a adunat 23 de goluri. El nu ajunsese încă la nivelul mult mai cunoscuților Borel, Meazza și Schiavio. De altfel, cronicarii îl vedeau mai degrabă ca un jucător de centru, un vârf retras și fals. Totodată, în aceeași perioadă a prins primele convocări la loturile naționale ale Italiei, în primă fază – naționala B. Plus interesul clar de transfer al mai multor echipe importante din Peninsulă – Napoli.
În vara lui 1933, clubul său, care era văzut un exemplu al unui management anacronic și amator, i-a vândut din motive bugetare pe Mario Zanello și Depetrini. Pro Vercelli a exclus, însă, orice posibilitate de a-l transfera pe Silvio Piola. Președintele clubului a afirmat despre acesta că era esențial pentru club și plecarea lui mai mult sau mai puțin forțată ar fi marcat apusul și sfârșitul clubului.
Silvio Piola și ultimul său sezon pentru Pro Vercelli
Nu e surprinzător că asta a adus la un conflict între jucători și club. Aceștia au ajuns să nu se mai antreneze și să nu se mai prezinte la meciurile oficiale care urmau, știind că echipele mari ofereau sume enorme și oficialii lui Pro Vercelli nu doreau să renunțe sau să lase de la ei. O înfrângere urâtă în meciul de deschidere al noului sezon, 1933-1934, cu Genoa, scor 0-3, a convins clubul să ajungă la un compromis cu Piola. Acesta s-a întors pe teren cu garanția că, în următorul an, putea pleca la Inter.
Silvio Piola a reușit la sfârșitul lunii octombrie numai puțin de șase goluri în fața Fiorentinei, scor 7-2. Un record neegalat de nimeni în Seria A! Selecționerul naționalei viitoare campioane mondiale, Vittorio Pozzo a fost prezent pe stadion și l-a felicitat la finalul meciului. El a terminat sezonul cu 15 goluri, jucând ultimul meci cu Bologna, la sfârșitul lunii aprilie 1934, același teren unde a debutat.
Lazio Roma sau pariul personal al unor politicieni veniți pe valul oportunist
Deși pentru următorul an competițional, gândul lui Piola se îndrepta spre Ambrosiana, adică denumirea conjuncturală a clubului Internazionale, planul a fost dat peste cap de interesul și influența lui Giorgio Vaccaro. Este vorba despre nimeni altul decât unul din locotenenții lui Benito Mussolini din aparatul de forță al statului fascist! Acesta fusese introdus cu ajutorul lui Eugenio Gualdi în lumea fotbalului profesionist. Celelalte două echipe care îl voiau, Ambrosiana și Torino, au fost „liniștite” printr-o intervenție din partea partidului fascist.
Secretarul administrativ al partidului naționalist, Giovanni Marinelli a urmărit personal negocierile și a influențat rezultatul final. Acesta a luat decizia de a-l transfera pe Silvia Piola la Lazio, motivând ca pretext satisfacerea serviciului militar, de la Cuorgne la Roma, aproape de Ministerul Afacerilor Externe. Piola, sceptic în primă fază, a semnat un contract cu un salariu anual de 70.000 de lire (care a crescut în 1938, la 38.000 de lire pe lună). 200.000 de lire au ajuns în trezoreria clubului Pro Vercelli.
Piola își continuă drumul spre porțile adverse
Debutul oficial în tricoul romanilor a fost la finalul lunii septembrie, într-o partidă câștigată cu 6-1 în fața lui Livorno, în care a și marcat un gol. Primele două sezoane nu a trecut de spectrul locului 5 și 7, rezultatele fiind sub așteptări. Silvio Piola, a fost pentru o perioadă mutat mijlocaș și înlocuit de Antonio Bisigato pe postul de vârf împins. Mulți dintre jurnaliști au fost surprinși, deși el marca de la an la an mai multe goluri. Șansa lui avea să vină între 1935 și 1936, când clubul a adus mulți jucători ofensivi.
Giovanni Riccardi și Umberto Busani de la Alessandria, respectiv Bruno Camolese și Giovanni Costa de la Vicenza, aveau să formeze cu Piola un cvintet ofensiv memorabil în ediția 1936-1397. A fost sezonul când Lazio s-a făcut remarcată în lupta pentru campionat, câștigând titlul onorific de campioană a iernii. Pentru a termina sezonul pe locul 2 în spatele Bolognei. Asta și din cauza unor rezultate influențate de o serie de accidentări majore, una care l-a făcut victimă inclusiv pe Piola.
Cu toate astea, jucătorul venit de la Vercelli avea să câștige pentru prima dată titlul de golgheter al campionatului. Grațiie evoluțiilor de la echipa de club a fost convocat la echipa mare a naționalei Italiei. Silvio Piola a contribuit cu 11 goluri în șase meciuri la parcursul remarcabil din Cupa Europei Centrale. Vorbim aici despre cea mai importantă competiție internațională a vremurilor la nivel de club. Acolo, Lazio a atins finala în fața lui Ferencvaros. Ultimul act al Mitropa Cup a adus însă înfrângerea în fața puternicei echipe maghiare, scor 4-2.
Spre un final nefericit cu Lazio
Sezonul 1937-1938 avea să marcheze începutul căderii sale și a clubului din top. Luna aprilie din 1938 avea să aducă îndepărtarea lui Gualdi de la președinția clubului Lazio. Una dintre cauze a fost comportamentul lui Piola! Acesta a fost amendat în primă fază pentru întârzierile repetate la sesiunile de antrenament. Dar și pentru plângerile față de critica afișată de conducerea reprezentată de oficiali și Marinelli. După plecarea lui Gualdi, Lazio și-a pierdut poziția din campionat, alături de Piola, care în ciuda evoluției de la Mondialul din 1938, câștigat cu echipa națională, nu a mai avut aceeași formă.
Doar 18 goluri a marcat în toate competițiile în sezoanele 1938-1939 și 1939-1940. Lazio a evitat la limită retrogradarea în Serie B în ediția 1940-1941, datorită unui golaveraj mai bun decât Novara. Cu toate că a fost din nou retras la mijloc și nu a avut vigoarea de la începutul carierei, el a făcut o contribuție decisivă la salvarea de la retrogradare în derbiul capitalei cu AS Roma. La mijlocul lunii martie 1941, Silvio Piola a înscris cele două goluri care au adus victoria cu 2-0. Asta deși a jucat cu fruntea spartă din minutul 20 după o ciocnire puternică aeriană cu adversarul direct, Mario Acerbi.
Silvio Piola și evadarea spre Nord
Experiența lui la Lazio avea să se încheie cu un nou titlu de golgheter al campionatului Italiei, în ediția 1942-1943. El a devenit, la 29 de ani, cel mai bătrân jucător care a bifat cel puțin 10 goluri marcate în primele opt etape de campionat. A fost un record depășit de Zlatan Ibrahimovic abia în 2020.
Recordul său ofensiv de la Roma avea să fie depășit aproape 80 de ani mai târziu de Ciro Immobile. În prima jumătate a anului 1943, Piola a jucat pentru o scurtă perioadă pentru o echipă numită Presidio. Aceasta aduna laolaltă jucători de la cele două cluburi capitoline în Cupa Luigi Barbesino. Odată cu suspendarea campionatului pe motiv de război, Silvio Piola s-a întors în zona de nord. El a obținut permisiunea de a semnat cu Torino FIAT, care juca în campionatul Italiei de Sus.
El a format un parteneriat ofensiv de senzația cu Gabetto, susținut din spate de mijlocașii Ezio Loik și Valentino Mazzolo. Silvio Piola a marcat 27 de goluri, prea puține pentru a câștiga campionatul, care a ajuns în vitrina clubului La Spezia (echipa pompierilor). Ajuns în Piemont împrumutat, Piola le-a cerut lazialilor dreptul să se transfere și să rămână la Torino. Șansa sa a venit la mijlocul lunii septembrie din 1945, când Juventus l-a cumpărat pentru 2-3 milioane de lire. Vorbim despre un record de transfer la acea vreme!
Juventus și Novara – sau retragerea bruscă și abruptă a unui nume istoric
Transferul s-a realizat în etape: prima a fost plata în numerar a unui milion și jumătate și a doua o partidă amicală disputată la Roma cu un câștigat estimat de jumătate de milion de lire care să le revină biancoceleștilor. Silvio Piola avea să participe la primele campionate postbelice, 1945-1946 și 1946-1947, în care juventinii s-au duelat la titlul de campioană cu rivala locală. Piola a ratat obiectivul său mult dorit de a se încununa campion național.
Silvio Piola și renașterea novareză
Într-o perioadă în care forma lui era văzut ca fiind din ce în ce mai slabă, cu un talent potențial apărut să atragă atenția specialiștilor și a oficialilor lui Juventus, tânărul Giampiero Boniperti, anul 1947 l-a făcut pe atacantul de 34 de ani să accepte o variantă de compromis la o echipă de liga a doua, Novara. Acolo a fost convins de președintele clubului, Delfino Francescoli, să semneze De altfel, clubul se bucura în același timp de o relație convenabilă de colaborare cu torinezii cu jucătorii.
Surprinzător, motivația dată de oficialul novarez care l-a provocat pe veteran să-și ia revanșa și să se întoarcă în prima ligă avea să fie suficientă cât să devină protagonistul promovării în ediția 1947-1948. Silvio Piola și-a ajutat echipa să se mențină la cel mai înalt nivel al fotbalului italian pentru următorii șase ani. Forma lui era mai bună ca niciodată, reușind să bombardeze portarul advers cu o constanță ofensivă vizibilă în cifre. La aproape 40 de ani, Piola avea să marcheze 37 de goluri în aproape doi ani!
Unul dintre momentele memorabile a fost o triplă la mijlocul lunii noiembrie 1950, în fața lui Lazio. Silvio Piola avea atunci 37 de ani și 51 de de zile. El a reușit să devină în fața fostei sale echipe cel mai bătrân jucător capabil de o asemenea performanță individuală într-un meci. Recordul lui a fost depășit abia după 70 de ani mai târziu de Palacio (39 de ani). Piola a profitat de această perioadă să-l depășească pe Giuseppe Meazza la nivelul golurilor marcate în cariera sa în campionat. Piola a obținut chiar și o convocare la națională la o vârstă înaintată.
Silvio Piola, un om-record în Serie A
Veteranul avea să marcheze ultimul gol oficial la începutul lunii februarie 1954, într-o partidă cu AC Milan, partidă în care a evoluat și Nils Liedholm, care remarca fizicul său puternic și felul în care scăpa de adversari, mereu având execuții spectaculoase pe lângă fundași. La 40 de ani, 6 luni și 9 zile avea să devină cel mai bătrân jucător care a marcat în Serie A, record depășit în 2007.
Totodată, o altă bornă importantă a fost numărul de sezoane jucate în Serie A, numai puțin de 21, record egalat de Enrico Albertosi, Gianni Rivera și Ciro Ferrara, depășit de nume ca Paolo Maldini, Francesco Totti și Gianluigi Buffon. Fix o lună mai târziu de la ultimul gol, pe 7 martie 1954, avea să joace ultimul meci oficial din carieră cu Atalanta pe teren propriu, terminat cu 0-4 – care s-a încheiat cu o serie de proteste din partea suporterilor. Marele său regret al carierei de fotbalist a fost că nu a făcut parte dintr-un lot suficient de puternic să-l ajute să câștige o medalie de campion al Italiei.
Silvia Piola și Italia – între tricoul albastru nemuritor și de neuitat și banca tinerilor la vârsta a doua
Pentru Silvio Piola, legătura cu echipa națională a Italiei a fost foarte puternică, iar odată intrat în circuitul echipei avea să devină o mândrie specială. Momentul de început a fost debutul la naționala B, reușit tocmai la Novara la începutul lunii aprilie 1933 într-o partidă a selecționatelor B ale Italiei și Elveției, câștigată de peninsulari și unde a reușit două goluri. Din păcate, concurența mare pe postul de vârf împins avea să-l scoată din joc pentru participarea la turneul final al Mondialului din 1934.
Transferul la Lazio, pe lângă spectrul fascist, avea să-l facă pe jucător să se teamă de traiectoria sa ulterioară la nivel internațional, deoarece odată cu mutarea la Roma, s-ar fi îndepărtat de zona de interes a lui Vittorio Pozzo, care avea obiceiul să convoace jucători de la echipe din nordul Italiei. Însuși selecționerul credea că atacantul era supraevaluat de fanii romani, în ciuda formei foarte bune la echipa de rezerve a albaștrilor – 11 goluri în șase meciuri.
Prima convocare la echipa de seniori a venit spre finalul lunii mai 1935, înaintea unui meci cu Austria, trupa Wunderteam a lui Hugo Meisl văzută ca rivala Italiei din perioada interbelică. Meazza nu a putut evolua din cauza unei întinderi musculare, iar Pozzo a fost convins de generalul Vaccaro să-l înlocuiască cu Piola. Cel din urmă a aflat noutățile de la colegul său de la Lazio, Giacomo Blason, care după o căutare asiduă, l-a găsit în zona de periferia din sudul Romei unde vâna cu câinii săi.
Debutul pentru Italia
După ce a ajuns în cantonamentul de la Rovigo, el avea să debuteze pe stadionul Prater din Viena, la vârsta de 22 de ani. Silvio Piola a marcat două goluri în prima victoria italiană pe pământ austriac. Pentru Pozzo a fost confirmarea potențialului său. Asta deoarece evoluția din acel meci putea să-i distrugă moralul și viitorul carierei. Sau deopotrivă să-l facă să triumfe și să devină una din cele mai proeminente figuri din fotbalul italian. În consecință, a devenit urmașul lui Angelo Schiavio în planurile tactice ale selecționerului.
Silvio Piola și titlul mondial din 1938
Totodată, Pozzo nu l-a retras ca mulți antrenori de la echipele de club la mijlocul terenului. Acesta l-a menținut pe Silvio Piola vârf, schimbându-i poziția lui Mezza, care venea cu pătrunderi din interior. Această mutare a fost decisivă pentru câștigarea celui de-al doilea campionat mondial consecutiv de italieni în 1938. Silvio Piola a reușit cinci goluri în competiție și a devenit o vedetă internațională. Protagonist decisiv cu Norvegia și Franța până în ultimul act, el a marcat două goluri împotriva maghiarilor în finală.
Grație succesului de la mondialul din 1938, presa franceză și selecționerul englez l-au comparat cu Ted Drake, văzut cel mai bun jucător de fotbal al vremii. Un alt moment decisiv a fost cu naționala Angliei, când a înscris golul decisiv cu mâna la mijlocul lunii mai 1939, validat de arbitrul german Bauwens. Cu mult înainte de Maradona, faza a venit instinctual, el venea pornit să lovească mingea cu capul, dar neajungând cu detentă, a lovit-o cu pumnul.
Primul „bombardier” al Squadrei Azzurra
Începând cu 1940, Pozzo avea să-l folosească mai retras ca inter-dreapta. Asta pentru a-l scoate în evidență mai mult pe prietenul Boniperti. Ultimul gol în tricoul albastru avea să vină în prima zi a lunii decembrie din 1946, într-o victorie cu 3-1 în fața Austriei. Șase ani mai târziu avea să fie convocat la echipa națională, în mai 1952. Se întâmpla asta la mai bine de 38 de ani și 7 luni! Convocarea a venit de la Carlo Beretta și Giuseppe Meazza. Cu aceștia fusese coleg de vestiar cu 10 ani înainte.
Partida s-a jucat la mijlocul lunii, la Florența, în fața Angliei, terminându-se 1-1. Publicul, prezent în număr mare (peste 90.000 de oameni) l-a aplaudat la scenă deschisă pe final de meci. Piola avea să joace ultimul meci în tricoul echipei naționale, la selecția cu numărul 34 și a patra cu banderola de căpitan. A fost un record depășit apoi de Dino Zoff. Cele 30 de goluri marcate la echipa națională au fost și ele un record care a dăinuit până în 1973. Cel care l-a depășit a fost un alt mare atacant, Gigi Riva.
Silvio Piola și viața de după fotbal
Cariera lui Piola a fost una mixtă între entuziasmul unui talent remarcabil și haosul unei conjuncturi istorice prea mari pentru a fi înțelese. La Roma a avut șansa de a sta în cele mai bune zone Flaminio – viale del Vignola și Grădina din Monte Sacro. Iubitor de câini, pasionat de vânătoare și pescuit, el a primit cadou o pușcă de la tatăl său când era legitimat la Pro Vercelli. Cu primii bani câștigați din fotbal, și-a cumpărat un câine pe nume Frem, fiind exact antivedeta. Silvio Piola nu consuma alcool, nu fuma, nu era afemeiat și nu apărea în reclame de publicitate.
El s-a căsătorit cu Alda Ghiano în iulie 1948 și au avut doi copii. Dario (1949-2011) a fost fundaș la Pro Vercelli, devenind apoi avocat și politician. Și Paola (1952), un doctor psiholog. Un strănepot, Alonso, născut în 1979, de naționalitate braziliană, a jucat în ligile inferioare din Italia, Elveția și America de Sud.
Prima experiență ca antrenor a fost în cadrul comisiei tehnice a Federației Italiene de Fotbal în 1953. El a fost ales Lajos Czeizler ca un delegat între antrenori și jucători pentru mondialul din 1954.
Un antrenor mai degrabă modest
Totuși relațiile celor doi nu erau cele mai bune. Silvio Piola a fost adus mai mult ca față a naționalei Italiei, fiind antrenor pe foaia de joc, fără să poată să deschidă gura și să remarce probleme tehnice. Mulți jucători ca Bruno Pesaola sau Luciano Comaschi s-au declarat încântați de munca antrenorului. Dar ei au înțeles apoi că Silvio Piola a fost folosit ca un țap ispășitor pentru forma slaba a Italiei și eliminarea timpurie din competiție. Frustrat de limitele experienței de la națională, Piola a încercat o carieră și la echipele de club.
Fără să fie un om comunicativ, al tacticii, el încerca să-și manifeste entuziasmul fotbalist. Pentru ediția 1954-1955 din Serie B, clubul sardinian l-a ales pentru a reveni în prima ligă, înlocuindu-l pe Carlo Alberto Quario, care intrase într-o criză de rezultate. Silvio Piola a terminat pe locul 5 în sezonul 1955-1956, nefiind confirmat în anul următor. Pentru ca mai apoi să fie rechemat în ianuarie 1957 în locul lui Carlo Rigotti și părăsind definitiv barca în noiembrie 1958. Cam asta a fost cu cariera sa de antrenor.
Sfârșitul și intrarea în legendă
Un an mai târziu i s-a oferit postul de director tehnic la Piacenza, pentru a-l susține pe antrenorul Sergio Rampini, dar negocierile s-au blocat din motive economice. Pentru următorii zece ani a lucrat la federație ca observator de joc și instructor pentru antrenori. Piola avea să moară într-un azil de bătrâni la vârsta de 83 de ani, la începutul lunii octombrie 1996, ca urmare a avansării bolii Alzheimer. Pentru mulți va rămâne unul din cei mai mari atacanți ai fotbalului italian și global. Nu uita că înafară de acest profil dedicat lui Silvio Piola avem și alte materiale de calitate pe site. De la Michael Jordan la Michael Schumacher. Și de la Ayrton Senna la Muhammad Ali. Nu rata pe site profilul antrenorului de la Corvinul – Florin Maxim. Și, evident, toții ochii și pe profilul lui Roberto Baggio. Spor(t) în toate!
