Finala Cupei Campionilor 1994 – AC Milan a demolat-o pe Barcelona

Finala Cupei Campionilor 1994 este meciul care a consolidat dominația lui AC Milan în Europa. Echipa BETuri îți prezintă cele mai tari finale de Cupa Campionilor Europeni și UEFA Champions League. Din istorie! Un serial de 10 episoade, cu emoții și amintiri, cu lacrimi și eroi, cu fotbaliști deveniți legende și cu clipe de neuitat. Hai să vedem împreună ce s-a întâmplat în ediția 1993-1994!

Finala UEFA Champions League 1994 – AC Milan vs Barcelona 4-0

Cele două garnituri

• Milan: Rossi – Tassotti, Maldini, Galli, Panucci – Boban, Albertini, Desailly, Donadoni – Savicevic, Massaro. A mai jucat Nava. Antrenor: Fabio Capello.

• Barcelona: Zubizarreta – Ferrer, Nadal, Koeman, Barjuan – Amor, Guardiola, Bakero – Stoichkov, Romario, Begiristain. Au mai jucat: Sacristan și Estebaranz. Antrenor: Johan Cruyff.

Au marcat: Massaro 22, 45; Savicevic 47; Desailly 58

Finala Cupei Campionilor 1994 – Drumul spre Atena

“Diavolul Milanez” a primit doar două goluri pe traseu. Echipă italiană sau nu? Când fundași sunt Baresi, Maldini, Costacurta, Panucci sau Tassotti nu mai pare atât de greu. Dar rămâne o performanță fabuloasă. Și a fost 1-0 și 0-0 Aarau plus 7-0 la general cu FC Copenhaga în tururile preliminare. În grupe s-au înregistrat un dublu 0-0 cu Anderlecht, un 3-0 plus 0-0 cu Porto și un 2-1 și 1-1 cu Werder.

UEFA încă mai căuta un sistem atractiv de competiție și a organizat semifinalele într-o singură manșă. Acolo nu au fost dubii. Din postura de câștigătoare a grupei, Milan a jucat acasă și a strivit-o pe Monaco cu scorul de 3-0, calificându-se astfel în finala Cupei Campionilor 1994.

O mențiune specială trebuie făcută aici pentru Florin Răducioiu. Contra lui FC Porto a marcat golul 300 al lui Milan în competițiile europene. Acest gol plus două apariții în faza grupelor, îl fac pe Răducioiu câștigător de UEFA Champions League. (O listă pe care românii îi mai au pe Belodedici și Chivu.)

Barcelona pune ochii pe trofeu

Barcelona era pregătită de legendarul Johan Cruyff, iar acel sezon a părut a fi împlinirea visului catalan de a dubla numărul de trofee supreme câștigate. Doi ani mai devreme, pe Wembley, Barcelona trecea de „complexul Steaua” și învingea într-o finală de UEFA Champions League. A fost un 1-0 contra celor de la Sampdoria, grație legendarului gol reușit de Ronald Koeman în prelungiri.

În ediția 1993-1994, Barcelona a trecut în tururile preliminare cu 5-4 și 5-1 la general de Dynamo Kiev, respectiv Austria Viena. A ajuns în grupe unde a avut 0-0 și 3-0 cu Galatasaray,  2-0 și 1-0 cu Monaco, 2-2 și 5-1 cu Spartak Moscova. Din postura de câștigătoare a grupei, a organizat semifinala cu Porto, pe care a câștigat-o, la fel ca Milan, cu scorul de 3-0.

Finala Cupei Campionilor 1994 – Milan nu era favorită

Finala Cupei Campionilor 1994 s-a jucat la Atena, pe Stadionul Olimpic “Athinon Spyros Louis”, pe 18 mai. (Ca un arc peste timp, în 2007, pe același stadion, Milan o învingea pe Liverpool în finala Champions League și obținea a 7-a Cupă a Campionilor din palmares). Meciul a fost arbitrat de englezul Philipp Don.

Milan intră în finala Cupei Campionilor 1994 cu șansa a doua. Din cauza regulamentelor, accidentărilor și suspendărilor, italienii nu se pot baza pe câteva piese extrem de tari. Pentru că nu putea avea pe foaie decât maximum 3 jucători non-italieni, Fabio Capello nu i-a inclus pe lista pentru acest meci pe Florin Răducioiu, Brian Laudrup și Jean-Pierre Papin. Au prins lista Desailly, Boban și Savicevici. Grele alegeri, nu-i așa? Capello nu s-a putut baza nici pe accidentatul van Basten și pe suspendații Baresi și Costacurta. 

Barcelona nu s-a putut baza la acest meci pe – ce ironie! – Michael Laudrup. La fel ca fratele său Brian, care evolua la Milan, Michael nu prinde foaia. Nici pentru Cruyff nu a fost ușor să aleagă cei trei non-spanioli pentru acest meci. Dar i-a preferat danezului pe Koeman, Stoichkov și Romario. Toți 3 au fost integraliști.

Cu 2-0 la pauză, Milan rezolvă practic finala Cupei Campionilor 1994 încă din prima parte. Capello îl scoate din joben pe Daniele Massaro – omul de Hall of Fame-ul Milanului. Sărbătoarea milaniștilor e completat de “stranierii” Savicevic și Desailly – semn că Don Fabio nu a ales greșit.

Milan intră în posesia celei de a 5-a Cupe a Campionilor Europeni din palmares și primește, pentru muzeu, trofeul original. Se alătură listei care le mai cuprindea, atunci pe Real Madrid, Ajax și Bayern. Acesteia, avea să i se alăture și Liverpool, cea care a cucerit al 5-lea trofeu la Istanbul, într-o altă finală de vis, cea contra lui… AC Milan.

Concluzii

Aceasta a fost istoria din finala Cupei Campionilor 1994. Citește și despre Real Madrid – Stade de Reims, finala din 1956, dar și despre finala din 1960, Real Madrid – Eintracht Frankfurt. Vezi și finalele „românești”, Steaua – Barcelona și Milan – Steaua.

Până la următoarele articole speciale de pe site-ul nostru dedicate Ligii Campionilor, aruncă un ochi pe site-ul nostu și asupra altor subiecte din fotbal: un portret al lui Elias Charalambous, cel mai longeviv antrenor din istoria FCSB, care sunt cei mai valoroși jucători din campionatul intern și topul românilor cu cele mai multe prezențe în Serie A. Citește si despre Mihnea Rădulescu, noul transfer al Universității Craiova.