Profil Rafael Marquez – Poate cel mai bun fotbalist mexican
În acest nou articol din seria dedicată jucătorilor de legendă, te invităm să citești mai multe despre Rafael Marquez.
Rafael Marquez. Începuturi – un tânăr talentat din Mexic în căutarea împlinirii sale profesionale în Europa
Născut la mijlocul lunii februarie din 1979 în orașul Zamora din regiunea Michoacan, Rafael Marquez a crescut într-o familie în care fotbalul era în sânge de la înaintași. Tatăl său, de la care a moștenit prenumele și numele, a fost fotbalist profesionist al fotbalului mexican din anii 70. El a început să joace fotbal la nivel organizat în curtea clubului Atlas FC încă de la 13 ani, până în 1996. Atunci avea să intre în circuitul primei echipe la doar 17 ani. Debutul a venit și el la mijlocul lunii octombrie într-o remiză cu cei de la Pumas UNAM. Trei ani a avut nevoie să se impună la clubul din Guadalajara. În total, a strâns 77 de meciuri și a terminat cu aceștia pe locul doi în campionat.
Trecerea în Europa
La 20 de ani, după ce a participat la turneul final al Copei America din 1999 și a devenit un jucător de bază pentru naționala Mexicului, Rafael Marquez ajungea în Franța la AS Monaco. Sumă de transfer a fost în jurul a șase milioane de dolari.
Debutul său la echipa franceză a venit la mijlocul lunii august într-o partidă câștigată cu scorul de 4-0 pe teren propriu în fața corsicanilor de la Bastia. Două luni și jumătate mai târziu reușea primul său gol într-un meci cu Olympique Marseille (1-1).
Încă din primul sezon s-a ales cu un titlu de campion, fiind votat cel mai bun fundaș central al sezonului 1999-2000. Mexicanul a câștigat și Cupa Ligii Franței trei ani mai târziu.
Transferul la FC Barcelona
După patru ani în care a strâns 110 meciuri și 5 goluri în toate competițiile pentru monegasci, începând cu vara lui 2003, Marquez a ales o experiență nouă. Și una care se va dovedi memorabilă pentru el. Atât din prisma generațiilor de fotbaliști pe care le-a prins, cât și a performanțelor implicite. Suma plătită de catalani pentru sud-american era de cinci milioane de euro. Marquez a devenit al doilea mexican din istoria clubului (după Horacio Casarin). Dar și una din primele mutări ale noului președinte ales, Joan Laporta.
Rafael Marquez la FC Barcelona (I) – începutul unui povești frumoase greu repetabile cu medalii și ambiții
Primul meci în echipamentul roș-albastru l-a bifat la începutul lunii septembrie împotriva celor de la Sevilla (1-1). Două luni mai târziu reușea primul gol pentru FC Barcelona într-un meci câștigat în fața altei echipe din Sevilla, Real Betis. Până la final, Marquez a strâns doar 22 de meciuri în campionat din cauza accidentărilor dese. Barcelona a terminat pe locul doi în prima ligă, la cinci puncte distanță de campioana Valencia CF.
Situația s-a schimbat total în următorul sezon, când Rafael Marquez și-a câștigat locul de titular și odată cu el chiar și titlul de campion al Spaniei. Mexicanul a fost folosit nu doar pe postul de fundaș central, cât și ca mijlocaș defensiv.
Următorul sezon avea să-și consolideze cu cei de la Barcelona statutul de club locomotivă al fotbalului spaniol. Catalanii și-au adjudecat Supercupa Spaniei, apărându-și apoi și titlul. Dar, mai ales, Barcelona a câștigat pentru prima dată Liga Campionilor în nou format. Rafael Marquez a devenit astfel primul fotbalis mexican care-și trecea asemenea trofeu în palmares. El avea să se accidenteze la piciorul stâng și să revină în semifinalele Ligii Campionilor, într-o deplasare pe terenul lui San Siro, câștigată cu scorul de 1-0. Finala competiției europene a fost la mijlocul lunii mai în compania celor de la Arsenal. Marquez a jucat toate minutele în victoria cu 2-1. Sezonul acela s-a încheiat cu o participare la Cupa Mondială din 2006 cu Mexic.
Marquez primește o prelungire de contract
Rafael Marquez și-a prelungit contractul după turneul din Germania pe încă patru ani. A primit și o clauză nouă de reziliere, de 100 de milioane de euro. Până în 2010, el urma să primească un salariu cumulat de aproape 38,5 milioane de dolari în acei ani. În luna noiembrie a anului 2006, Marquez a primit cetățenia spaniolă, eliberând astfel locul de extracomunitar. Drept urmare, sezonul 2007-2008 l-a găsit făcând un cuplu de conjunctură cu noul jucător, Gabriel Milito, în contextul accidentării lui Carles Puyol. Din păcate, nici el nu a fost ferit de pericol. Forma sa a fost afectată de accidentările dese și implicit rezultatele echipei au dus la o evoluție slabă și o clasare pe locul trei.
Rafael Marquez la FC Barcelona (II) – epoca Guardiola – sau paradoxul unui început promițător finalizat brusc
Odată cu venirea lui Pep Guardiola pe banca tehnică nu s-au schimbat multe lucruri radical pentru el. Asta chiar dacă Ronaldinho a plecat în acel an. Marquez a rămas ultimul jucător din mandatul lui Frank Rijkaard. Pe la finalul anului 2007, Rafael Marquez avea să fie inclus în lista jucătorilor nominalizați pentru titlul de cel mai bun jucător FIFA (singurul din confederația CONCACAF). De altfel, mexicanul a fost folosit ca titular alături de căpitanul Puyol în sezonul 2008-2009 de Guardiola. La mijlocul luniii decembrie 2008 bifa meciul cu numărul 200 pentru Barcelona. Se întâmpla asta într-o victorie cu scorul de 2-0 chiar în derbiul istoric cu Real Madrid.
Pe finalul lunii aprilie din 2009, în timpul meciului cu Chelsea din semifinalele Ligii Campionilor, Marquez s-a accidentat urât la genunchi, având nevoie de operație urgentă. El a ratat astfel restul sezonului. În ciuda necazului medical, mexicanul avea să obțină alături de colegii săi tripla istorică – cupă, campionat și Liga Campionilor. El a mai rămas un singur an în lotul Barcelonei. Suficient cât să bifeze toate trofeele puse în joc în anul 2009! De la cupă, campionat, Ligă, Supercupa Spaniei, Supercupa Europei și până Campionatul Mondial al Cluburilor, clubul braugana a luat totul!
Marquez ajungea astfel în top 10 jucători străini la nivel meciuri jucate în tricoul lui Barcelona, la fel ca Rivaldo. A devenit și al doilea străin cu cele mai multe trofee. Ne referim aici, desigur, la fotbaliști din afara spațiului european.
Pus pe liber în vara lui 2010
Între timp, Rafael Marquez a primit o ofertă din partea italienilor de la Fiorentina. El, însă, își dorea să-și încheie cariera de jucător la Barcelona, prelungindu-și contractul în luna noiembrie până în 2012. în februarie 2010 reușea primul său gol de la revenire într-un meci cu Racing Santander. Din păcate, surpriza venit în vara anului 2010, când clubul l-a pus pe liber și acesta a fost să-și caute de lucru. Cariera sa la Barcelona s-a oprit la 242 de meciuri și 13 goluri în toate competițiile, plus un număr apreciabil de trofee.
Rafael Marquez avea să aleagă după 12 ani de fotbal european să se reorienteze pe continentul american. La vremea aceea, Marquez era unul dintre puținii jucători din MLS cu o finală de Champions League în palmares. Deși nu a mai avut o legătură contractuală cu catalanii, mexicanul a mai venit la începutul anului 2012 pentru a se antrena cu echipa a doua a Barcelonei în timpul pauzei de iarnă a competiției Major League Soccer, cu o speranță de revenire la un moment dat.
New York și Mexic – visul american și resemnarea întoarcerii acasă la o vârstă înaintată.
Cei șapte ani petrecuți la FC Barcelona păreau destui pentru Rafael Marquez în vara anului 2010. El a decis să se întoarcă pe continentul nord-american, după terminarea turneului Cupei Mondiale din acel an. Marquez a ofertat chiar și de Juventus Torino, care-l doreau pe post de rezervă pentru fundașul titular Leonardo Bonucci. Într-un final, mexicanul a semnat cu cei de la New York Red Bulls din Major League Soccer pentru un salariu anual de trei milioane de dolari. Acolo a avut șansa de a evolua alături de fostul său coleg de la Barcelona, Thierry Henry. Perioada inițială era de trei ani și urma să poarte tricoul cu numărul 4. El a debutat la începutul lunii august într-o remiză albă cu cei de la Chicago Fire.
Două săptămâni mai târziu reușea primul său gol pentru New York. Peste alte două luni Rafael Marquez reușea să fie titular într-un meci câștigat cu scorul de 2-0 în fața lui New England Revolution. Cu ocazia aceasta a câștigat titlul de campion al Conferinței Estice. Experiența lui nord-americană s-a încheiat la mijlocul lunii decembrie din 2012. Marquez a fost criticat constant de jurnaliști pentru accidentările dese, suspendările frecvente și lipsa de angajament față de echipă. Mexicanul avea să declare că decizia de a juca la New York a fost cea mai proastă din viață. El a regretat mult ratarea transferului la Juventus.
Revenirea acasă
Nu a durat mult și la câteva ore a semnat cu cei de la Leon. Vorbim despre un club de primă ligă mexicană. Rafael Marquez a revenitastfel acasă după 13 ani în străinătate. Primul său gol pentru aceștia a venit abia la începutul lunii octombrie din 2013, într-un meci cu Puebla, de la punctul cu var. La finalul acelui an, el a câștigat titlul Apertura după ce i-a învins la general pe cei de la Club America cu scorul de 5-1. Rafael Marquez a fost căpitanul echipei și a evoluat în ambele manșe. A ridicat astfel trofeul domestic, primul în Mexic după 14 de ani de la ratarea finalei în fața celor de la Toluca pe când evolua la Atlas. Performanța sa avea să fie susțină totuși pe termen lung.
Marquez – închiderea unui cerc în același punct de un a plecat și deschiderea altuia
Rafael Marquez reușea și al doilea titlu național. Leon a devenit atunci a doua echipă din istoria fotbalului mexican care lega două titluri consecutive în formatul competițional scurt (după UNAM în 2004 cu Clausura și Apertura). Totodată, el a devenit primul jucător mexican care a ieșit campion în trei țări diferite – Franța, Spania și Mexic.
O ultimă aventură europeană
Un sezon întreg a evoluat la echipa de primă ligă italiană, Hellas Verona, perioadă în care a încercat să revină în prim-planul fotbalului european. El a trecut în perioada verii prin curțile fostelor sale echipe, Monaco și Barcelona. Pe finalul anului 2015, el avea să se întoarcă la clubul unde a debutat, Atlas, după ce mexicanii și italienii au negociat privind o astfel de mutare.
La fel ca în experiențele anterioare, el avea să poarte tricoul cu numărul 4, anunțându-și retragerea în vara anului 2018. Ultima sa dorință era aceea de a evolua la Cupa Mondială din Rusia. Ultimul său meci la nivel de echipă de club pe teren propriu a fost într-o victorie cu scorul de 1-0 în fața rivalilor locali de la Guadalajara. Iar o săptămână mai târziu ultimul său meci cu Pachuca, o remiză albă. Prima sa experiență după retragere a fost în calitate de director sportiv la clubul Atlas, o poziție oucpată un an până în luna mai din 2019. Din luna octombrie a anului 2021, a început să lucreze la TUDN în calitate de analist și comentator al meciurilor de echipă națională.
Antrenorul Rafael Marquez
În paralel, Marquez și-a început cariera de antrenor, luând-o de la primul nivel – juniori celor de la Alcala, mai precis grupa Cadeți A (juniorii sub 15 ani) începând cu luna aprilie a anului 2020. La mijlocul lunii iulie din 2022, fostul fundaș a fost numit antrenor principal al echipei de rezerve a celor de la Barcelona pe o perioadă de doi ani. El a terminat primul sezon pe locul patru și calificându-se la barajul de promovare unde au fost eliminați de Real Madrid Castilla cu scorul de 4-5 la general. Marquez și-a prelungit apoi înțelegerea pe încă un an. Totuși, clubul avea să renunțe la el în iulie 2024. Nu a durat mult și la o zi după avea să fie angajat ca antrenor secund al naționalei de fotbal a Mexicului cu Javier Aguirre.
Rafael Marqurz și Mexicul (I) sau țara paradoxală a celui mai spectaculos fotbal, fără o anvengură globală
Experiența de internațional a căpătat fundamente solide încă din anii 90. Marquez a participat cu reprezentativa de tineret la Campionatul Mondial din Nigeria în 1999. În grupe, mexicanii au terminat pe primul loc în grupe. A urmat o mare victorie cu Argentina, 4-1, în optimi. Drumul s-a oprit, însă, după aceea, în fața Japoniei. Debutul său la naționala mare s-a consemnat la doar 17 ani, la începutul lui februarie din 1997, într-un meci cu Ecuadorul, pe când selecționer era Bora Milutinovic.
Treptat și sigur, el a ajuns un jucător prezent constant în lotul Mexicului, dar nu a mai prins Cupa Mondială din 1998. El a început apoi să evolueze constant la competiții majore precum Cupa Confederațiilor din 1999, câștigată de mexicani. Apoi, Marquez and co au pus mâna pe medalia de argint la Cupa Gold CONCACAF. La Cupa Mondială din 2002, el a prins toate meciurile ca titular primind banderola de căpitan din partea selecționerului Javier Aguirre în ciuda vârstei fragede de 23 de ani. El a fost eliminat în fazele superioare, cu cei de la Statele Unite ale Americii, într-o înfrângere cu scorul de 2-0. pentru o lovitură cu capul asupra lui Cobi Jones pe final de meci.
Căpitan și la CM 2006 și 2010
Participarea sa la Campionatele Mondiale a continuat și patru ani mai târziu. La ediția din 2006, Marquez a jucat în toate meciurile din grupă și a marcat în partida pierdută cu scorul de 2-1 în fața Argentinei în faza eliminatorie. El avea să participe la ediția din 2007 a Gold Cup și Copa America. Rafael a purtat banderola de căpitan la Cupa Mondială din 2010, unde a marcat golul echipei sale în meciul de deschidere cu Africa de Sud, terminat la egalitate cu scorul de 1-1, iar în victoria cu scorul de 2-0 în fața Franței, el a oferit o pasă de gol pentru Javi Hernandez.
Mexicul (II) – timpul și șansa oferită de a deveni Kaizerul continentului central-american
Pe finalul lunii martie din anul 2011, el a ajuns la 100 de selecții pentru naționala Mexicului într-un meci amical cu Venezuela. La meciul de deschidere al Cupei Mondiale din 2014, o victorie cu scorul de 1-0 în fața Camerunului, Marquez devenea primul fotbalist care a purtat banderola de căpitan la patru ediții diferite. El a marcat primul gol în meciul câștigat cu scorul de 3-1 în fața Croației. A devenit astfel și primul jucător mexican care a înscris în trei ediții consecutive de Cupă Mondială. Un an mai târziu, el a participat la Copa America, unde a fost căpitan și a marcat în primul meci, cu Uruguay.
Meciul din Cupa Confederațiilor a anului 2017 cu Noua Zeelandă l- găsit pe Marquez al doilea cel mai bătrân fotbalist care a evoluat într-o partidă din acea competiție, la 38 de ani și 4 luni. A fost și la prima apariție la acel turneu din 2005, la distanță de 12 ani!
Ultimul său turneu major a fost Cupa Mondială din 2018, ajungând la cinci turnee diferite de Mondial. Rafael Marquez a intrat astfel într-o galerie selectă cu germanul Lothar Matthaus, italianul Gianluigi Buffon și compatriotul Antonio Carbajal. El a început ca titular în meciul câștigat cu scorul de 1-0 cu Germania. Meciul din optimile de finală cu Brazilia avea să fie ultimul meci ca profesionist.
Rafael Marquez, un fotbalist de legendă
Cu aproape 150 de meciuri ca internațional mexican și aproape 650 de partide la nivel de echipă de club, Rafael Marquez a fost unul dintre cei mai constanți jucători din zona defensivă. Și poate cel mai mare fotbalist mexican. El a fost apreciat pentru controlul său elegant al mingii, capacitatea excelentă de posesie, viziunea de joc, inteligența tactică. Dar și pentru detenta sa în fazele ofensive și defensive. Nu e de mirare că la toate cluburile la care a evoluat a purtat banderola de căpitan inclusiv la echipa națională a Mexicului. Citește și despre cariera lui Pepe, un alt fundaș de top. Spor(t) în toate!
