Fricosyan și Nedumeryan sau despre decăderea lui Dan Petrescu
Cum ar spune Hagi, „dacă ți-e frică de lup, nu intri în pădure!”. Dar dacă dai impresia că ți-e frică tot timpul, ce-or înțelege jucătorii? Cam asta s-a întâmplat în ultimii ani cu Dan Petrescu, iar rezultatele negative nu au întârzit să apară. De la antrenorul care făcea adevăratele miracole cu Unirea Urziceni și apoi chiar și cu CFR, la prestația jalnică din Conference League din sezonul trecut și momentul Pyunik din cel actual. Cum a ajuns un antrenor cu potențial în acest moment negru al carierei? Încercăm un răspuns în cele ce urmează!
Dan Petrescu, from rags to riches și înapoi
Ne vom referi aici strict la cariera de antrenor a lui Dan Petrescu. Și cum această carieră putea să ia altă turnură, dacă „Bursucul” – potrivită poreclă, nu-i așa? – și-ar fi asumat mai multe riscuri. Poate perioada Dinamo Moscova a fost ultima dată când Petrescu a mizat riscant. A ridicat atunci o echipă aflată la retrogradare și poate a fost îndepărtat pe nedrept. Asta se întâmpla acum opt ani! De atunci, Dan Petrescu a avut mai multe „descălecate” la CFR Cluj, cu pauze pentru a antrena echipe ca Guizhou sau Kayserispor, după ce mai înainte schimbase alte câteva „exotice”, parcă într-o stare de nedumerire perpetuă legată de viitorul său.
În loc să aleagă varianta riscantă de a merge în liga secundă din Anglia, de pildă, sau poate chiar echipa națională sau FCSB, Petrescu a jucat la „siguranță”. Titlul intern în dauna unor alte provocări în carieră. Undeva pe drum, poate după ultima aventură serioasă a CFR-ului în Europa, Dan Petrescu și-a pierdut din entuziasm. Iar stilul de joc impus a devenit și el unul din ce în ce mai fricos. Și declarațiile pe măsură! Poate nu întâmplător, antrenorul care lua titlul și apoi puncte (!) în Liga Campionilor cu Unirea Urziceni a ajuns acum un tehnician deseori luat peste picior și, iată, de neluat în seamă în Europa.
O fi de la școala românească de antrenori?
Dan Petrescu e doar ultimul dintre antrenorii români care adoptă tactica Mourinho de pe Alibaba. Declarații prea măgulitoare la adresa unor adversari modești. Apoi hai să facem 1-0 și poate ne iese. Eșecurile echipei naționale, ratările pe linie din Conference League anul trecut și, mergând mai în spate, alte drame post minutul 90 se leagă de o mentalitate prea defensivă și respectuoasă pe care o adoptă antrenorii români. Până când acest lucru nu se va schimba, nici fotbalul (dar parcă am vazut asta și la alte sporturi) nu va avea rezultate mai bune. Dăm mereu vina pe jucători, dar dacă ceața se pune de fapt încă de la vestiare?
Ce urmează pentru Dan Petrescu?
Calea exilului sau calea regăsirii? Ce va alege Dan Petrescu? Cel mai probabil prima variantă. Lângă Șumudică și Olăroiu. Pe unde au mai fost și Reghecampf și Boloni. Deși ar fi ceva ca fostul fundaș de la Chelsea să se reinventeze, regăsindu-și entuziasmul pierdut pe drum. Cum? Alegând să-și schimbe stilul care l-a făcut celebru. Un stil la care până și Mourinho a renunțat de mult. Un titlu în România nu mai înseamnă nimic, într-o ligă nu prea super. Mai ales așa cum l-a câștigat CFR-ul lui SuperDan în stagiunea trecută. Europa dă măsura valorii. Una pe care Dan Petrescu a arătat-o în trecut, dar cu un alt fel de a fi. Va reuși el să-și redreseze cariera? Sau va prefera anonimatul bănos din țările calde? Rămâne de văzut…
Nu uita că ai și alte materiale interesante în secțiunea de știri sportive, precum articolul intitulat „Rușinile Fotbalului Românesc”. Dar și ponturi pariuri și oferte speciale. Avem un articol pregătit în legătură cu drumul echipelor românești în preliminariile Conference League.
Spor(t) în toate!