Dan Oancia

Îndrăgostit iremediabil de fotbal, fost jucător de handbal în Divizia A, la Unirea Sânnicolau Mare, iar între timp și-a redescoperit spiritul competitiv în alergările de anduranță, fie cele de trail, fie pe șosea. Dan Oancia (n. 1993, Sânnicolau Mare) trăiește în Timișoara, însă visează la un loc fierbinte precum „Bombonera” atunci când pe gazon pășesc jucătorii Bocăi. Se consideră un microbist „în derivă”, al cărui suflet nu a reușit, încă, să renască o pasiune nebună pentru un club de fotbal. Trăiește intens doar meciurile naționalei României, pe care o iartă la fiecare dezamăgire servită, cu gândul la vremuri mai bune ale fotbalului din spațiul carpato-danubiano-pontic.

Absolvent de Jurnalism la Universitatea de Vest din Timișoara, a început să studieze hermeneutica ofsaidului și nu numai, încă din liceu, scriind știri și texte pentru diverse site-uri de sport din orașul de pe Bega. L-ar alege, de fiecare dată, pe Cantona în locul lui Beckenbauer, pe Andre Agassi, nu pe Pete Sampras, pe Kyrgios, nu pe Nadal. Detestă echipele create prin injecții financiare și are o pasiune ascunsă pentru outsideri, pentru cei pe care soarta nu-i privilegiază.

Prima dragoste în materie de jurnalism a fost și a rămas presa scrisă, însă de aproximativ doi ani a început să se iubească, pe de-ascuns, cu televiziunea, fiind reporter la Teleuniversitatea, un post local universitar. Pentru o scurtă perioadă a fost la Divizia Sport a Radio Timișoara, însă relația cu radioul a fost ca o aventură. Este aproape de sportul timișorean și de actualitatea din orașul de pe Bega și din Timiș. Speră ca, într-o zi, sportul din România să ne ducă, din nou, pe culmile bucuriei.