Steaua – Barcelona – Finala Cupei Campionilor din 1986
Finala Cupei Campionilor Europeni 1986 este meciul de referință al fotbalului românesc. Echipa BETuri.ro îți prezintă cele mai tari finale de Cupa Campionilor și UEFA Champions League. Din istorie! Un serial de 10 episoade, cu emoții și amintiri, cu lacrimi și eroi, cu fotbaliști deveniți legende și cu clipe de neuitat. Hai să vedem împreună ce s-a întâmplat în ediția 1985-1986!
Pe site-ul nostru găsești și alte articole interesante din lumea sportului: un portret al lui Kevin De Bruyne, o analiză a celor mai memorabile finale din Cupa României, dar și români care au antrenat echipe naționale din străinătate. Vezi și statistici Mohamed Salah, după ce egipteanul și-a prelungit contractul cu Liverpool. Nu rata preview-ul pentru ATP Madrid 2025 și WTA Madrid 2025.
Finala Cupei Campionilor Europeni 1986 – Steaua vs Barcelona 2-0 după penalty-uri de departajare
Cele două garnituri:
Steaua: Duckadam – Iovan, Bumbescu, Belodedici, Bărbulescu – Majearu, Bălan, Boloni, Balint – Lăcătuș, Pițurcă. Au intrat pe parcurs: Iordănescu și Radu II. Antrenor: Emerich Jenei.
Barcelona: Urruti – Miranda, Migueli, Alexanko, Julio Alberto – Pedraza, Munoz, Schuster, Alonso – Carrasco, Archibald. Au intrat pe parcurs: Moratalla și Pichi Alonso. Antrenor: Terry Venables.
Marcatori: Marius Lăcătuș și Gavril Pele Balint
S-a jucat în Andaluzia, pe stadionul celor de la Sevilla, „Ramon Sanchez Pizjuan”. Au fost prezenți la meci 70.000 de spectatori, printre care și regele Spaniei, Juan Carlos I. Partida a fost arbitrată de francezul Michael Vautrot.
Finala Cupei Campionilor Europeni 1986 – Steaua, „Regina” Europei“
Seara magică de la Sevilla”. “Revelionul fotbalului românesc”. “Noaptea lui Duckadam”. Cuvintele au devenit prea sărace pentru a descrie în presa românească succesul Stelei de la Sevilla. Într-o Românie gri, ceea ce au făcut Jenei și ai săi în Andaluzia a fost o rază de soare și de speranță. A fost cărămidă ce a stat la baza tuturor succeselor ce au urmat, atât pentru Steaua, cât și pentru naționala României.
Steaua, la Sevilla, a arătat fotbaliștilor de la noi din țară că și românii pot câștiga. Pot cuteza să creadă ca pot câștiga. Și au făcut-o! Ceea ce părea o luptă inegală, un meci jucat în deplasare, o partidă împotriva unei trupe cu “stranieri”, a ajuns la deznodământul sperat de ros-albaștri. Steaua a câștigat la Sevilla și a rămas în istoria acestui sport. Iar într-o Românie în care era interzis ca oamenii să meargă pe stradă în grupuri mai mari de 3 persoane, zeci de mii de suporteri au sfidat regimul și exact asta au făcut: au ieșit în stradă și au plecat la aeroport pentru a-și aștepta adevărații eroi.
Finala Cupei Campionilor Europeni 1986 – Iluzia Andaluziei
Legenda spune că erau oameni în anturajul echipei Steaua care vorbeau de Sevilla chiar la data primului meci din campanie. Era 18 septembrie 1985 și se juca în Danemarca la Vejle. Iluzia unei calificări în finală a fost luată în râs de niște copii rebeli și extrem de talentați precum Lăcătuș sau Balint. Pas după pas, acest drum a fost acoperit, iar sincopele au fost minore. După 1-1 la Vejle a urmat un 4-1 fără drept de apel în Ghencea. Vejle îl avea în echipă pe Allan Simonsen, locul 3 în clasamentul pentru Balonul de Aur cu 2 ani înainte. La Cupa Mondială din acea vară, din 1986, Danemarca a ajuns în optimile competiției.
În turul secund, Steaua a jucat cu maghiarii de la Honved Budapesta. După 0-1 în tur, în Ghencea a urmat rezultatul “clasic”: 4-1. Ceea ce părea a fi cel mai simplu adversar, s-a dovedit a fi exact opusul. A urmat dubla cu finlandezii de la Kuusysi Lahti. După un 0-0 în noroi, în Ghencea, într-un meci în care “militarii” au ratat din toate pozițiile, a urmat returul din gerul de pe Olimpicul din Helsinki. Salvatorul echipei a fost Victor Pițurcă. Cu golul său din minutul 86 a asigurat prezența Stelei în semifinala celei mai importante competiții inter-cluburi a Europei.
Finala Cupei Campionilor Europeni – Cel mai bun meci al celei mai bune generații
Și a fost dubla cu Anderlecht. Campioana Belgiei – naționala ce avea să joace și semifinala Cupei Mondiale din acea vară, cu câțiva jucători chiar de la Anderlecht în lot – s-a impus cu 1-0 în partida tur. Dar returul de pe Ghencea este considerat, încă și astăzi, cel mai bun meci făcut de vreo echipă de club din România în competițiile europene. Avantajul a fost anulat și pulverizat rapid. În minutul 4 a deschis scorul Victor Pițurcă. În minutul 23 Gabi Balint a făcut 2-0.
Apoi, același Pițurcă, în minutul 71, a închis tabela la 3-0 și a dat eternității una dintre cele mai iconice poze din istoria fotbalului românesc: acea îmbrățișare cu acel copil de mingi, prin plasa porții lui Anderlecht. Toți fanii Stelei l-au îmbrățișat pe Pițurcă, prin mâinile acelui puști. Iluzia Andaluziei se transformase într-o seară cât se poate de reală. Urma ca pe 7 mai, o echipă din România să joace, pentru prima dată în istorie, cu un trofeu european pe masă. Și aceea era, și avea să rămână singura: Steaua București.
Adversarul? Campioana Spaniei, marea FC Barcelona. Catalanii băteau din nou la porțile marii performanțe. Tânjeau după o Cupă a Campionilor de care fuseseră aproape în 1961 când au pierdut finala cu Benfica. Acum, planetele parcă se aliniaseră. Jucau, practic, pe propriul teren. Finala de la Sevilla fusese, parcă, organizată pentru ei. Au ajuns acolo după ce trecut de Sparta Praga cu 2-2 la general (a contat golul din deplasare). A urmat un 3-3 cu FC Porto (din nou s-a mers mai departe grație golurilor din deplasare). În sferturi a fost un 1-0 și un 1-1 cu Juventus. Semifinala a adus un epocal duel cu IFK Goteborg, scoruri simetrice: 3-0 și 0-3. Apoi loteria penalty-urilor pe care Barca o câștiga.
Cele mai tari finale de Cupa Campionilor Europeni din istorie – Am cucerit Europa
Spania domina fotbalul european în acel an. Granzii iberici se calificaseră în toate cele 3 finale de cupe europene. Real avea s-o câștige – 5-3 la general cu FC Koln în Cupa UEFA; Atletico Madrid pierdea cu 0-3 în fața lui Dinamo Kiev. După dezastrul de pe Heysel din anul precedent, echipele din Anglia au fost suspendate din competiție.
Așa că Everton, campioana Angliei la acea vreme, nu a avut drept de participare în Cupa Campionilor Europeni. Barcelona a eliminat deținătoarea trofeului, Juventus, în sferturi. Barcelona nu câștigase niciodată trofeul. Finala s-a jucat la Sevilla. Aproape toate stelele s-au aliniat pentru ca Barcelona să câștige trofeul. Mai puțin una! Steaua București.
Momentele cheie de la Sevilla – Finala Cupei Campionilor Europeni 1986
Tudorel Stoica, legendarul căpitan al Stelei, a fost suspendat pentru acest meci. Încasase două cartonașe galbene. Banderola de căpitan a fost purtată de Ștefan Iovan.
Pentru că ambele echipe poartă culorile roșu și albastru, una dintre ele a trebuit să își schimbe echipamentul. Și, cum Barcelona a fost desemnată echipa gazdă, Steaua a fost cea care a trebuit să renunțe la echipamentul tradițional. Astfel s-a conturat una dintre cele mai mari ironii din istoria fotbalului. Steaua a jucat în alb și roșu și a câștigat trofeul suprem îmbrăcată în echipamentul tradițional al marii rivale, Dinamo.
Anghel Iordănescu a intrat pe teren! Spre stupefacția fanilor Stelei, unul dintre cei mai iubiți jucători din istoria clubului, recordmanul de goluri marcate în tricoul roș-albastru, l-a înlocuit pe regretatul Lucian Bălan în minutul 72. Iordănescu se lăsase de fotbal de doi ani, dar nu abandonase pregătirea. Ceea ce la început părea un gând romantic – “te retragi în glorie, și așa o să ne bată Barca”, cum spune legenda că s-ar fi exprimat Jenei – a ajuns să fie un capitol aparte în istoria acestei finale. În acea aproape, o oră pe teren, Iordănescu a readus în iarbă magia driblingurilor cu care a încântat generații de steliști. A arătat jucătorilor catalani că Steaua nu e o victimă sigură. A arătat… “elevilor” săi – cu care avea să câștige Supercupa Europei după alte 9 luni – că acel meci poate fi câștigat.
„Nea Imi, bat eu!” – Lăcătuș, omul care a deschis drumul spre gol pentru Steaua
“Nea Imi, bat eu și te fac cel mai mare antrenor din Europa”. Așa i-a spus Marius Lăcătuș antrenorului Emerich Jenei și s-a dus să bată al 3-lea penalty. Experții loviturilor de la 11 m, “bătrânii” Majearu și Boloni rataseră. Tânărul de 22, Marius Lăcătuș s-a dus și a șutat în minge. A fost aproape să îi rupă transversala porții regretatului Urutticoechea. Apoi, Gavril Balint a marcat și el, cu un calm uluitor pentru un tânăr de 23 de ani.
Iar Helmut Duckadam a intrat în istorie. A salvat toate cele 4 penalty-urile executate de catalani – două șuturi au fost respinse, două baloane au fost prinse. Locul în Cartea Recordurilor pentru cel urcat în legendă în decembrie 2024 era asigurat. Nimeni nu mai văzuse așa ceva vreodată. Iar până astăzi, performanța a rămas neegalată. Citește mai multe despre meciul de vis de la Sevilla într-un articol special realizat de UEFA.
Cele mai tari finale de Cupa Campionilor Europeni din istorie – Steaua a dominat Europa
Ediția 1985-1986 a Cupei Campionilor Europeni a însemnat și o altă premieră pentru multipla campioană a României. Deși mai participase de 3 ori în competiție, aceasta a fost prima dată când Steaua a izbutit să treacă de primul tur. A însemnat începerea unei perioade în care trupa din Ghencea a fost printre performerele Europei. S-a impus în Supercupa Europei pe 24 februarie 1987. A fost 1-0 în fața lui Dinamo Kiev, grație reușitei lui Gică Hagi. În 4 ediții consecutive, Steaua a mai jucat încă o semifinală și o altă finală în Cupa Campionilor Europeni. Acesta a fost fundamentul calificărilor echipei naționale la turneele finale ce au urmat.
Recunoașterea valorii clubului din Ghencea s-a concretizat prin invitații la turnee amicale de prestigiu, unde echipa a strălucit. Trofeul “Joan Gamper” al Barcelonei sau “Santiago Bernabeu” al lui Real Madrid au fost destinații obișnuite pentru Steaua acelor ani.
Concluzii
Aceasta a fost retrospectiva noastră despre meciul Steaua – Barcelona, finala Cupei Campionilor din 1986. UCL este cea mai importantă competiție de fotbal la nivel de cluburi din lume. Serile magice trăite în acest turneu reprezintă apogeul carierei oricărui jucător sau antrenor. Citește și despre Real Madrid – Stade de Reims, finala din 1956, dar și despre finala din 1960, Real Madrid – Eintracht Frankfurt.
Până la următoarele articole speciale de pe site-ul nostru dedicate Ligii Campionilor, aruncă un ochi pe site-ul nostu și asupra altor subiecte din fotbalul intern: un portret al lui Elias Charalambous, cel mai longeviv antrenor din istoria FCSB, care sunt cei mai valoroși jucători din campionatul intern și topul românilor cu cele mai multe prezențe în Serie A.
